Faţa Sa lovită

Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au pălmuit. – Matei 26:67

Faptul că nişte fiinţe omeneşti netrebnice L-au tratat pe Fiul lui Dumnezeu cu atâta lipsă de respect pare de necrezut! Dacă ne gândim bine, ne dăm seama că ei L-au scuipat în faţă pe Acela care primeşte închinarea a zeci de mii de îngeri, pe Acela care a existat împreună cu Tatăl din veşnicie şi care a participat împreună cu El la alcătuirea universului.

Biblia spune: „L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au pălmuit” (Mat. 26:67).

Cine este Acela pe care ei Îl lovesc? Cine este Acela care suferă atât de mult? Cine este Acela care îndură toată această agonie? Cine este Acela care are ochii învineţiţi şi faţa plină de sânge? Este Isus, Fiul divin al lui Dumnezeu. Măruntele făpturi omeneşti create de Dumnezeul viu s-au apropiat de Creator, L-au lovit cu palmele peste faţă şi L-au batjocorit, rostind blesteme şi înjurături.

Într-un anumit sens, am fost acolo şi eu, şi tu. Toată omenirea a fost acolo în seara aceea în curtea lui Pilat. Noi L-am pălmuit, fiindcă orice abatere de la ceea ce e bine şi orice faptă de cruzime Îi provoacă o mare întristare.

Când ştiu ceea ce e bine, şi totuşi Îi întorc spatele cu bună ştiinţă, Îi produc o mare suferinţă. Când ştiu ceea ce e bine, şi totuşi sunt necinstit, mint, îmi pierd stăpânirea de sine, mă înfurii, mă las stăpânit de gânduri adultere, atunci mă răzvrătesc împotriva Sa şi Îi umplu inima de durere. Acela care mă iubeşte atât de mult, Acela care a îndurat atâta suferinţă pe cruce pentru ca eu să nu sufăr veşnic, suferă o dată în plus atunci când mă răzvrătesc împotriva Lui.

De aceea, eu mă apropii de crucea Sa şi spun: „O, Doamne, capitulez. Îţi supun tot ce am şi tot ce sunt. Vreau să-Ţi produc bucurie. Mă predau Ţie astăzi!”

Extras din devoţional 2012 de Mark Finley.