Fantana lui Iacov

"A ajuns langa o cetate din tinutul Samariei, numita Sihar, aproape de ogorul pe care-l daduse Iacov, fiului sau Iosif. Acolo se afla fantana lui Iacov. Isus, ostenit de calatorie, sedea langa fantana. Era cam pe la ceasul al saselea." (Ioan 4,5.6)

Trecand Iordanul, `Iacov a ajuns cu bine in cetatea Sihem, in tara Canaan` (Geneza 33,18). Astfel, rugaciunea inaltata de patriarh la Betel, ca Dumnezeu sa-l aduca iarasi in pace in tara sa, a fost ascultata. Pentru un timp el a locuit in valea Sihem. Aici isi stabilise Avraam tabara si ridicase un altar Domnului. Acum, Iacov cumpara pamant de la Hamor, tatal lui Sihem. "Aici a sapat el fantana la care saptesprezece veacuri mai tarziu, a venit Fiul lui Iacov, Mantuitorul, si langa care, odihnindu-Se de caldura de la amiaza le-a vorbit ascultatorilor Sai mirati despre acea apa care va tasni in viata vesnica." Izvoarele naturale, care se gaseau din abundenta in aceea regiune pareau sa faca inutila o fantana acolo, dar Iacov isi sapase una adanca de 75 pana la 100 de picioare, pentru a evita disputele cu vecinii pe seama apei, pentru ca el era strain printre ei.
Isus a ajuns in valea Sihem pe la ceasul al saselea, adica in jurul amiezii. "Intre muntii sterpi se intindea ademenitoare valea placuta, cu campiile verzi, impodobite cu flori salbatice si, din loc in loc, cu livezi de maslini, udate de apele izvoarelor vii". La caderea serii, El avea sa plece in Sihar sau sa parcurga scurta distanta pana la Sihem si sa caute acolo gazduire. Putini oameni veneau la fantana in mijlocul zilei, pentru ca majoritatea scoteau apa dimineata devreme sau seara, in amurg.
"Cand S-a asezat pe marginea fantanii, Isus era slabit de foame si de sete. Calatoria, inceputa dis-de-dimineata, fusese lunga, iar acum soarele de amiaza Il toropise. Setea Lui crestea si mai mult gandindu-Se la apa rece si invioratoare, atat de aproape, si cu toate acestea atat de inaccesibila, deoarece n-avea nici franghie, nici vas, iar fantana era adanca. El era la fel ca ceilalti oameni si astepta ca cineva sa vina sa scoata apa".