Eul vorbeste tare

"De atunci incolo, Isus a inceput sa spuna ucenicilor Sai, ca El trebuie sa mearga la Ierusalim, sa patimeasca mult din partea batranilor, din partea preotilor celor mai de seama si din partea carturarilor; ca are sa fie omorat, si ca a treia zi are sa invieze." (Matei 16,21)

Pana acum, Isus nu discutase cu ucenicii Sai despre moartea Sa iminenta. Doar lui Nicodim ii amintise de simbolismul crucii (Ioan 3,14.15). Insa ucenicii nu fusesera de fata la acea intalnire nocturna. Dupa marturisirea lor de credinta in Hristos, ca fiind Mesia, calea era acum pregatita pentru ca Isus sa le poata descoperi drumul ce-i statea inainte. Ucenicii ascultau amutiti de intristare si de uimire. Intr-un limbaj simplu si clar, Isus le-a vestit moartea si invierea Sa. Necredinta le incetosa mintea si ei auzeau numai ceea ce voiau sa auda. Educatia si prejudecatile le ascunsesera mesajul adevarat al profetiilor. Oamenii, in intunericul si asuprirea in care se gaseau si avand carmuitori insetati de putere, tanjeau dupa venirea Aceluia care avea sa infranga pe vrajmasii lor si sa refaca imparatia lui Israel. Ei studiasera profetiile, dar fara pricepere spirituala. In felul acesta, ei au trecut cu vederea acele texte biblice care aratau umilinta lui Hristos la prima Sa venire si au aplicat gresit pe cele care vorbeau despre slava Sa, la a doua venire. Ingamfarea le-a intunecat vederea, ei au interpretat profetia potrivit cu dorintele lor. Luandu-L pe Isus deoparte Petru a inceput sa-L mustre: "Sa te fereasca Dumnezeu, Doamne! Sa nu ti se intample asa ceva!" (Matei 16,22). Invatatorul lui l-a oprit inainte de a putea spune mai mult, adresandu-i una din cele mai aspre mustrari raportate in Scriptura. Intorcandu-se cu spatele la Petru, Domnul Hristos a spus: "Inapoia Mea, Satano: tu esti o piatra de poticnire pentru Mine! Caci gandurile tale nu sunt gandurile lui Dumnezeu, ci ganduri de-ale oamenilor" (vers. 23). Petru care manifestase o atat de mare credinta in Hristos ca fiind fiul viului Dumnezeu, incerca acum sa-L impiedice de la implinirea misiunii pentru care venise pe pamant. Satana fusese acela care sadise aceste ganduri in mintea lui Petru. Isus l-a recunoscut imediat pe vechiul sau vrajmas din pustie. Repetand aceleasi cuvinte ca atunci "Inapoia mea, Satano!" (Luca 4,8) Isus a raspuns din nou ispitei pe care I-o aseza Satana inainte, aceea de a cauta un drum mai usor, care sa ocoleasca crucea.
Cuvintele lui Hristos au fost adresate nu lui Petru, ci aceluia care incerca sa-l desparta pe Petru de Rascumparatorul lui. Petru avea multe de invatat. Ucenicii lui Hristos nu trebuie sa aseze nici o piatra de poticnire in calea Domnului lor sau a misiunii sale.