Eu, Ioan

Eu, Ioan

Text:
Apocalipsa1:8
"Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt partas cu voi la necaz, la Imparatie si la rabdarea in Isus Hristos, ma aflam in ostrovul care se cheama Patmos.."
Apocalipsa 22:8:
"Eu, Ioan, am auzit si am vazut lucrurile acestea".


Ne gandim la Ioan, ca fiind cel mai tanar dintre ucenici.
El a fost ales de Domnul Isus odata cu fratele lui, Iacov, pe cand "erau intr-o corabie cu tatal lor, Zebedei si isi carpeau mrejile.El, [Isus] i-a chemat .Si indata, ei au lasat corabia si pe tatal lor, si au mers dupa El". -Matei 4:21,22.
Ioan este cel care facea parte din grupul celor trei ucenici, preferati de Domnul Isus, a caror prezenta El a dorit-o in imprejurari deosebite ale vietii Sale pamantesti.
Luca 9:28:
"Isus a luat cu El pe Petru , pe Ioan si pe Iacov, si s-a suit pe munte sa se roage. Pe cand se ruga, i s-a schimbat infatisarea fetei , si imbracamintea i s-a facut alba stralucitoare.".
In aceasta imprejurare, cei trei ucenici au fost uimiti de dumnezeirea Lui, atat din schimbarea minunata a infatisarii Lui, cat mai ales, datorita glasului care "s-a auzit din nor, care zicea: "Acesta este Fiul Meu prea iubit; de El sa ascultati".
Despre ucenicii prezenti cu Domnul Isus pe munte, ni se spune ca "au tacut si n-au spus in zilele acelea, nimanui nimic din cele ce vazusera".
Cat de uimiti si infricosati trebuie sa fi fost !
Si mai ales, tinerelul Ioan, care incepuse sa-l iubeasca mult pe Invatatorul sau.
Ni se pare legitima dorinta lui si a fratelui sau, Iacov, de a sta in imparatia Domnului Isus, "la dreapta si la stanga "Sa.-Matei 20:21.
N-a fost doar o dorinta trecatoare, caci ei au convins-o si pe mama lor, sa intervina pe langa Domnul Isus, pentru a le implini aceasta dorinta, chiar riscand prin aceasta sa-i manie pe ceilalti zece ucenici-Matei 20:24.
Atat de mult s-a apropiat Ioan de Domnul Isus, incat ii sorbea totdeauna cuvintele de pe buze.
Evanghelia dupa Ioan prezinta cele mai multe citate din vorbirile Domnului Isus. De nenumarate ori, vorbirea Domnului Isus incepe cu cuvintele: "Adevarat, adevarat va spun.."-Ioan1:51; 3:5,11; 6:32,47; 10:7; 12:24;14:12 etc.
Intelegem cat de atent a fost Ioan la cuvintele Mantuitorului.
In Evanghelia lui Ioan, sunt lucrari si cuvinte pe care celelalte evanghelii nu le amintesc, cum ar fi: Nunta din cana, Isus si Nicodim, Samariteanca, Painea vietii,Usa oilor etc.
Cu cata dragoste isi amintea Ioan de vremea cand, la cina cea de taina, el statea cu capul pe pieptul Domnului Isus!
Ioan 13:23:
"Unul din ucenici, acela pe carl iubea Isus, statea la masa culcat pe sanul lui Isus".
Cu siguranta, Domnul Isus ii iubea pe toti cei doisprezece ucenici. De ce oare Ioan se considera "acela pe care-l iubea Isus"? Pentru ca el insusi il iubea mult pe Invatatorul si se simtea iubit de El.
In profunzimea dragostei nu poti sa patrunzi decat iubind, si doar iubind, poti simti iubirea celuilalt.
Ioan a fost cu Domnul Isus si in gradina Ghetsimani, unde El s-a rugat , ajungand "intr-un chin ca de moarte", incat "sudoarea i se facuse ca niste picaturi mari de sange, care cadeau pe pamant.-Luca 22:44.
Ioan este singurul dintre ucenici, care nu l-a parasit pe Domnul Isus nici dupa ce a fost prins, ci l-a insotit in curtea marelui preot-Ioan18:15.
A intervenit chiar si pentru Petru, sa fie lasat sa intre in curte, dar dupa ce Petru s-a lepadat de Domnul, Ioan a ramas in continuare aproape de Domnul Isus, la judecata, inaintea lui Pilat si pe drumul spre Golgota.
Chiar si aici, a fost singurul dintre ucenici, prezent langa cruce, intre femeile care-l urmasera din Galileea.
Lui i-a lasat-o in grija Domnul Isus pe mama Sa, careia i-a zis: "Femeie, iata fiul tau", iar ucenicului"Iata mama ta!"-Ioan 19:26,27.
El a fost primul care a ajuns la mormantul gol, dupa inviere, unde a intrat,"a vazut si a crezut".
Tot Ioan este "apostolul iubirii", care ni se adreseaza si noua atat de frumos, spunandu-ne:
-"copilasilor"-1 Ioan 2:1; 2:18.
-"prea iubitilor"-1 Ioan 2:7;4:1.
Dar tot el este cel care ne sfatuieste:
2 Ioan 8: "Paziti-va bine sa nu pierdeti rodul muncii voastre, ci sa primiti o rasplata deplina".
In Apocalipsa insa, intalnim un Ioan cu totul diferit de cel cunoscut in Evanghelii.
El insusi ne spune despre el, ca este "robul Sau, Ioan".
Apoi, din nou accentueaza: "Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt partas cu voi la necaz, la imparatie si la rabdarea in Isus Hristos.., in ziua Domnului, eram in Duhul".-Apoc 1:9,10.
El, care statuse cu capul pe pieptul Domnului Isus, a cazut ca mort la picioarele lui" si numai pentru faptul ca "El si-a pus mana dreapta " peste el si i-a spus: "Nu te teme! Eu sunt cel dintai si cel de pe urma", numai asa a putut sa stea in fata Domnului Isus si sa comunice apoi bisericilor si generatiilor urmatoare ce se va intampla in vremurile din urma.
El ne descrie cu teama si cutremur toate aceste nenorociri care vor veni .
Daca el, care a fost atat de apropiat de Domnul Isus, in vremea cand El era pe pamant, l-a privit cu teama si i-a cazut la picioare,cu atat noi, nu putem sa stam in nepasare, in asteptarea venirii Domnului Isus ca Judecator.
El ne spune si noua: "Iata, Eu vin ca un hot. Ferice de cel ce vegheaza si isi pazeste hainele, ca sa nu umble gol si sa i se vada rusinea!"-Apoc.16:15:
Apoc.22:14: "Ferice de cei ce isi spala hainele, ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate!"
In finalul cartii Apocalipsa, din nou, Ioan ne incredinteaza de veridicitatea celor vazute:
Apoc.22:8,11:
"Eu, Ioan, am auzit si am vazut lucrurile acestea"..."cine este sfant, sa se sfinteasca mai departe"!
Datoria noastra, a crestinilor din vremea din urma, este sa ne sfintim si mai departe, sa ramanem in stare de veghere, traind in neprihanire, in asteptarea Domnului nostru.