“Eu aș fi putut să fiu acela, dacă….”

Dacă nu L-aș avea pe Dumnezeu ca Tată, pe Fiul Său ca Mântuitor și Domn, pe Duhul Sfânt ca și Călăuzitor și Mângâietor și m-aș lăsa călăuzit de duhul celui rău, cred că aș fi capabilă să făptuiesc orice fel de crimă, orice păcat, orice nelegiure. De aceea ori de câte ori aud de vre-o persoană care a păcătuit, primul gând care-mi vine în minte este: “Eu aș fi putut să fiu acela, dacă….” Cum am ajuns la această concluzie? M-am văzut, m-am analizat, m-am surprins timp de 47 de ani. Mi-am văzut starea inimii mele înainte de mântuire și mi-am văzut starea inimii mele când m-am lăsat călăuzită de alt duh, decât de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Deasemenea am citit Biblia și l-am văzut pe David, pe Samson, pe Noe, pe Iuda, pe Petru… Asta mă ține într-o stare continuă de smerenie și veghere. Când fratele Billy Graham a fost întrebat care este teama lui cea mai mare în viață, el a răspus: „Că voi face ceva sau voi spune ceva care va aduce o oarecare ocară sau dispreț asupra Evangheliei lui Hristos înainte de a pleca (muri).” Și eu am aceeași frică. Dar nu este o frică paralizantă, este frica de Domnul, este frica care mă eliberează de orice altă frică. Este frica care mă ține departe de a-mi pune mâna pe plita încinsă, frica care mă ajută să mă feresc de tot ce se pare rău. Mi-e frică să nu cumva să aduc dispreț asupra lui Hristos pentru că Îl iubesc. Dragostea pentru Dumnezeu, pe care mă străduiesc zi de zi să nu o părăsesc, este motivația ascultării de poruncile Lui. Legătura mea personală cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt implică mult mai mult decât Tată, Mântuitor, Domn, Călăuzitor și Mângâietor. Hristos este viața mea, speranța mea, stânca pe care sunt ancorat. Hristos e Prietenul meu cel mai bun. Fiecare fibră a existenței mele este împletită; este sudată; își găsește existența în realitatea prezenței lui Dumnezeu în viața mea. Caut ca prin rugăciune și citirea Scripturii să mă îmbrac cu armătura necesară să țin piept atacurilor celui rău la nivelul minții și atacurile celui rău care vin din exterior prin tot felul de tentații. Așa cum în fiecare minut îmi umplu plămânii cu oxygen și elimin dioxidul de carbon tot așa este și umblarea mea cu Dumnezeu. Mă umpu cu El și mă golesc de mine, de lume, de orice gând care nu vine de la El. Deși este o unire complectă printr-o naștere din nou, o regenerare, o nouă creație, totuși sunt liber să aleg să trăiesc în această stare de unire complectă cu Dumnezeu, sau pot să mă dezlipesc de El și să trăiesc călăuzit de alt duh. Dumnezeu nu ne programează ca pe niște roboți, ci ne lasă să fim liberi. Noi de bună voie trebuie să ne facem robi ai Lui ca să fim cu adevărat liberi. Cel rău, ca un leu stă și pândește pe cine poate să înhațe, cine va ieși de sub authoritatea, de sub protecția și de sub călăuzirea lui Dumnezeu. Mulțumesc Domnului care nu ne lasă, atunci când păcătuim și ne întoarcem cu pocăință la El.

Mulțumesc Domnului și pentru cei pe care El ia pus în viața mea ca să vegheze asupra mea. În urmă cu câțiva ani am studiat viața și lucrarea Părintelui Iosif Trifa și a poetului Traian Dorz. Ce m-a impresionat foarte mult a fost prietenia, transparența, respectul, deschiderea și sinceritatea relație dintre aceștia doi. Ce binecuvântarea e să ai un prieten adevărat, un prieten care-ți spune adevărul în dragoste, care te mustră și care veghează asupra ta. Astfel de prietenii adevărate îmi fac fac viața mai frumoasă, umblarea cu Isus mai armoniasă și depărtarea de calea dreaptă tot mai străină. Dacă nu aveți un astfel de prieten, rugați-vă ca Domnul să vi-l dea, căutați-l. Iar dacă nu aveți măcar un suflet asupra căruia să vegheați, rugați-vă ca Domnul să vi-l dea, căutați-l. Dacă nu faceți parte dintr-o biserică locală unde să vă faceți prieteni vă rog din inimă ascultați sfatul Scripturii și deveniți parte dintr-o Biserică locală. Încurajază-i pe cei din jurul tău prin exemplul personal. Ajută-i să vadă în tine frumusețea dragostei lui Hristos. Merită Domnul nostru ascultarea noastră, credincioșia noastră, lauda noastră.