Este gratiat

Pe vremea cînd Cromwell era în culmea puterii sale în Anglia, un nobil, dintr-un orăşel, se făcu vinovat de răzvră¬tire. I se făcu un scurt proces şi dictatorul rosti sentinţa: "în seara aceasta, la primul dăngănit de clopot din turla bisericii, vinovatul va fi decapitat".
Soţia nobilului condamnat a făcut cerere, prin care îl ruga pe Cromwell să aibă milă de copiii ce-i aveau şi să-i ierte soţul. Dictatorul însă a rămas neînduplecat, în după-amiaza acelei zile se ridică în piaţa din faţa bisericii un eşa¬fod şi cînd s-a înserat lumea era adunată, să vadă execuţia. Un ofiţer cu 10 soldaţi au adus pe condamnat, i-au dat jos cămaşa, 1-au legat la eşafod, iar călăul, cu securea în mînă aştepta să sune clopotul. Au aşteptat, au aşteptat, dar nici un sunet de clopot. Enervat, ofiţerul se duse la turla biseri¬cii, căci credea că clopotarul nu-şi face datoria. Dar clopo¬tarul, un om bătrîn şi surd, trăgea de zor, însă nu se auzea nici un sunet. Atunci ofiţerul urcă în clopotniţă, să vadă ce s-a întîmplat. Acolo fu uimit. Tînăra soţie a condamnatului se agăţase cu amîndouă mîinile de limba clopotului şi era toată însîngerată. Limba clopotului izbea mîinile ei de pereţii clopotului, ele erau cu totul strivite, dar clopotul n-a dat nici un sunet. El a dus-o în faţa lui Cromwel, i-a raportat că cel condamnat n-a putut fi executat, căci nu a fost nici un dangăt de clopot şi i-a arătat cauza. Cromwell fu adînc mişcat de jertfa acestei soţii şi răspunse: "Eu îmi ţin cuvîntul. Din moment ce nu s-a auzit nici un dangăt de clopot, osînditul este graţiat". Soţia prin suferinţa ei îşi salvase soţul condamnat.
Aşa a făcut Cristos Domnul cu noi: a suferit El moartea, ca noi să putem fi iertaţi. Tu ai primit iertarea?