El știe cel mai bine

  Tu ai ştiut dintotdeauna ce vrei să te faci când o să fii mare? Cândva pe la începutul liceului, m-am hotărât să urmez psihologia. Şi m-am mai hotărât să muncesc din greu şi să iau note bune, ca să pot intra la ce facultate vreau după ce termin liceul.

  Am început să învăţ pentru examenul de intrare la psihologie. Mă aşteptam la cele mai bune rezultate, pentru că eram bună la învăţătură. Bineînţeles, L-am întrebat şi pe Dumnezeu ce să urmez după ce termin liceul, dar eu deja mă hotărâsem.

  Rezultatele la examene m-au şocat. Nu le-am trecut. Până în acel moment, nu picasem niciun examen sau test, aşa că a fost cutremurător şi total pe neaşteptate. Am fost chiar puţin supărată pe Dumnezeu. Cum luna septembrie se apropia, precum şi momentul de înscriere la colegiu, panica mea creştea. Nu ştiam ce să fac. Nu aveam un plan B. În ciuda rugăciunii mele disperate, Dumnezeu părea să nu zică nimic.

  Apoi, într-o zi de august târziu, L-am implorat pe Dumnezeu să-mi arate chiar în acea zi ce să fac. În mai puţin de o jumătate de oră, a sunat bunica cu o propunere: să studiez teologia, vreme de un an, în Belgrad. Mi-am dat seama că acesta era răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile mele, dar nu era unul anticipat. Nu eram încântată de el, dar într-un final am acceptat să merg pentru un an.

  Am continuat să Îl întreb pe Dumnezeu de ce eram unde eram. Prin intermediul unor oameni pe care nu îi cunoşteam, L-am întrebat din nou pe Dumnezeu ce facultate să urmez, aşa, ca să fiu sigură că răspunsul era obiectiv. Mi-a răspuns acelaşi lucru. Dar eram încăpăţânată şi am hotărât să mai încerc o dată să mă înscriu la profilul de psihologie. I-am spus lui Dumnezeu: Dacă nu iau, o să revin la teologie. Am picat din nou. Am fost perseverentă, dar Dumnezeu a fost şi mai perseverent.

  Într-un final, am acceptat faptul că El are ceva mai bun pentru mine. Nu ştiu în ce direcţie voi merge, dar văd clar că Dumnezeu are un plan pentru mine. Văd acest lucru inclusiv prin modul în care El Se îngrijeşte de taxele mele şcolare. Între timp, am vorbit cu unii profesori de psihologie şi m-au sfătuit că cel mai bine ar fi să combin teologia cu psihologia, ca să-i ajut cel mai bine pe oameni. Aşa că încerc să urmez planul Său – El ştie cel mai bine.

  Aproape în fiecare zi văd de ce m-a adus Dumnezeu aici. E uimitor cum lucrează El. Ne poate împlini tuturor visurile şi poate face lucruri mari prin noi. Trebuie doar să Îl lăsăm.