EDUCATORUL

EDUCATORUL

Uneori imi imaginez cerul, pamintul, gradina Eden, asa cum au iesit din mina creatorului, atunci proaspat create. Cei mai mari pictori, scriitori,  nu au reusit niciodata o pictura sau o descriere reala  a frumusetii edenice de atunci. Sint pe deplin constient ca nici eu nu voi reusi. Prima carte a Bibliei ne dezvaluie modul cum Dumnezeu a creat totul. El a zis si s-a facut, prin puterea pe care o are in El insusi de a crea si da viata. Moise scriitorul cartii Geneza a meditat mult la acest lucru, atunci cind pastea turmele de oi ale socrului sau Ietro in pustie. El avea ochii atintiti prin credinta l-a marirea lui Dumnezeu. Si o putere infinita umplea inima si mintea lui Moise, cu ginduri ceresti. Prin credinta Moise a vazut Edenul: plin de flori multicolore, o varietate de pomi fructiferi, riuri cu apa limpede, iarba de un verde viu, pasarelele ciripind voios umplind atmosfera cu cintec. Animale pasnice fara puterea de a face raul. Gradina Eden creata de Arhitectul Divin avind o frumusete de neimaginat.

Moise a inteles si a scris  ca Dumnezeu si ingerii se plimbau prin gradina, iar acolo era capodopera creatiunii (coroana creatiunii) omul modelat din tarana de miinile lui Dumnezeu. Adam un barbat puternic, inalt, cu fata stralucind de inteligenta si de lumina slavei ceresti. Asemanarea cu Divinitatea se vedea pe fata lui. Eva de o frumusete fara egal. Prima femeie gratioasa, plina de iubire pentru Adam, dar mai ales pentru flori, pasarele, de acea frumusete naturala a Edenului. Eva umplind de viata Edenul, si pe puternicul ca intelect si fizic Adam. Perechea sfinta plina de gloria Divinitatii, stind fata in fata cu Dumnezeu si ingerii, vorbind impreuna, simtindu-se fericiti impreuna. Mi-L imaginez pe Dumnezeu in Eden plin de o lumina sfinta, cu fata din care se reflecta frumusetea sa spirituala fara egal, intelepciunea sa infinita. Un Dumnezeu plin de o dragoste calda, profunda, si in acelasi timp plin de o dreptate de nezdruncinat. Ca un Tata cu copii sa-i, vorbind. Ce tablou maret, ce ocazie de a contempla aceasta iubire infinita!

Despre ce vorbeau? O, ce mult as dori sa traiesc astfel de momente cind il vezi pe Dumnezeu. Cind ca si Ioan ucenicul iubit te asezi in bratele sale simtindu-i pulsul inimii. Asa cum statea Ioan in timpul ultimei sfinte cine la pieptul lui Isus. Si in timp ce  privea fata lui Isus, intelegea din orice privire din orice actiune un mesaj inconfundibil:

,, Domnul mi se arata de departe:,, Te iubesc cu o iubire vesnica; deaceea iti pastrez bunatatea mea!” (Ieremia 31:3)

De fapt El ne face o declaratie de dragoste si o invitatie de a veni in bratele Lui, pe calea credintei si a rugaciunii pina la marea intilnire a eternitatii. Oameni saraci,  bogati, insingurati, sau cu vieti distruse de pacat, indiferent de categoría din care facem parte primim invitatia de a veni la ISUS. Sa experimentam iubirea si pacea sa. Cum putem veni la Isus Hristos?

Biblia ne invata: prin rugaciune, prin studiul Cartii Cartilor, meditatie, atunci inima si mintea ne vor fi umplute de harul sau minunat. Deasemenea contemplarea sacrificiului de la Golgota, ce ne transmite solia iertarii pacatelor si a faptului ca avem speranta pentru vesnicie. Astazi putem sta in bratele lui Dumnezeu pe aripile credintei printr-o relatie spirituala cu EL. Simtind launtrul nostru plin de puterea divina. Dar va veni un timp cind vom putea sta in bratele lui Dumnezeu in mod real asa cum Adam a experimentat.

Acolo in Eden  a inceput o scoala, in care profesorul era Dumnezeu ajutat de ingeri, iar elevii erau Adam si Eva. Materia din care se invata era: contemplarea caracterului Divin, un studiu al universului creat cu tainele sale, istoria caderii si razvratirii lui Lucifer. In tot Vechiul Testament ni se relateaza ca atunci cind Dumnezeu comunica cu omul, o face prin intermediul celei de a doua persoane a Dumnezeirii-Isus Hristos ce a aparut mereu in Eden, pe muntele Sinai dind legea, conducind poporul in Canaan, in viziunile profetice ale lui Daniel. De aceea putem spune: ca Hristos a fost cu Adam in Eden. Biblia ne spune ca Tatal Ceresc a creat lumea si universal prin Isus Hristos si mentine totul prin El.

,, Din El, prin El, si pentru El sint toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci! Amin.” ( Romani 11:36 )

Asa a inceput o educatie in care omul este educat de la neprihanire, la neprihanire. Un proces de crestere, in tot ce este nobil, sfint si bun. Perechea sfinta incepe sa faca progrese uimitoare, devenind tot mai asemanatoare cu Divinitatea. Genesa capitolul 3, este un capitol plin de un dramatism fara putinta de a fi explicat in totalitate. In acest capitol ni se vorbeste despre caderea omului in pacat, neascultarea de porunca divina. Cred ca i-a fost greu lui Hristos sa-l izgoneasca pe Adam din Eden dupa caderea in pacat.De fapt de aici se desprinde marea taina a caracterului Divinitatii aceasta impletire dintre mila si dreptate. Insa vestea buna este ca iubirea divina l-a ajutat pe omul pacatos sa-si duca consecintele. Iar mai mult a anuntat planul de mintuire, a declarat ca va veni Golgota. Si a inceput cu omul pacatos un alt sistem educational. O educatie cereasca de la pacat spre neprihanire.

Parcurgind Vechiul Testament vom descoperi marile eforturi ale cerului pentru educatia omului. Vom vedea ca din totdeauna au fost oameni care s-au lasat educati de la pacat spre neprihanire, iar prin contrast descoperim vieti de oameni ce s-au lasat educati de puterile intunericului dezvoltandu-se in ei capacitatea de a face raul. Citind Noul Testament descoperim marea revelatie a lui Dumnezeu, pe Isus Hristos care a venit pentru mintuirea neamului omenesc. Si mai ales sa ofere omului o educatie de origine cereasca. Aprofundind Evangheliile descoperim taina intelepciunii divine. Umblarea lui Hristos cu cei 12 ucenici timp de trei ani si jumatate are un inteles adinc, ucenicii au fost educati de cel mai mare Educator pe care l-a cunoscut lumea vreodata. Iar la sfirstul celor trei ani si jumatate in cartea Faptelor Apostolilor ni se relateaza ca oamenii ii cunosteau ca umblasera cu Isus.

Contemplindu-L ca Fiu al lui Dumnezeu si Fiu al omului, au inteles ca componenta principala a fiintei Lui era iubirea, iar tema preferata a soliilor sale catre oameni deasemenea era prezentarea iubirii Tatalui cautindul pe omul pacatos, ca in parabola fiului pierdut. Ucenicii au inceput ei insa-si sa traiasca si sa predice aceasta iubire. Au imitat viata sa de rugaciune si slujire. Au facut mari progrese in intelegerea corecta a celor scrise in Vechiul Testament despre persoana si lucrarea lui Mesia.

Educatorul ceresc cu delicatete si tact a modelat caracterele acestor oameni. Rezultatul il vedem in istorie. Ucenicii au zguduit imperiul roman propovaduind Evanghelia. Mesajul lor se poate rezuma in urmatoarele cuvinte:

,, In nimeni altul nu este mintuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mintuiti.” (Faptele Apostolilor 4:12)

Evanghelia a triumfat si a invins puterea intunericului, pentruca ucenicii au primit o educatie cereasca. L-au iubit pe Educatorul lor iar El a devenit Prietenul lor cel mai bun. Au trait din plin urmatoarele cuvinte:

,, Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strimtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia?

Dupa cum este scris: ,, Din pricina Ta sintem dati mortii toata ziua; sintem socotiti ca niste oi de taiat.

Totus in toate aceste lucruri noi sintem mai mult decit biruitori, prin Acela care ne-a iubit.

Caci sint bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapinirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,

nici inaltimea, nici adincimea, nici o alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos Domnul nostru.”   ( Romani 8:35-39)

Daca as incerca sa-i dau o definitie educatiei biblice ar fi urmatoarea: se realizeaza prin comuniunea cu Dumnezeu si ca urmareste dezvoltarea omului intelectual, spiritual, fizic. Iar un alt aspect al educatiei este modelarea mintii si inimii omenesti cu intelepciune si iubire. Biblia prezinta un tablou fascinant, Hristos si cei 12 ucenici, mergand prin cimpii, apoi pe malul lacului, admirind cu ei frumusetea naturii, retragindu-se impreuna in inima propriei Sale creatii. Cei 12 barbati sint fascinati de acest personaj divino-uman ascultandu-I invataturile pline de intelepciune. Imi place cum istoricii sau comentatorii vietii lui Isus il descriu, in hainele sale modeste, cu parul si barba curat ingrijite dupa felul iudeilor, fruntea lata, fata senina, reflectind o atmosfera de bunatate si sfintenie, un barbat tinar in deplina putere a tineretii. Vestea buna este ca si astazi El inca se mai ocupa prin harul Sau de educatia oamenilor. Dar niciodata nu forteaza alegerea omului, ci ofera deplina libertate.

,, Caci Dumnezeu este acela care lucreaza in voi, si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea.” ( Filipeni 2:13)

,, Domnul este Dumnezeul ostirilor; Numele Lui este Domnul.

Tu dar intoarce-te la Dumnezeul tau, pastreaza bunatatea si iubirea, si nadajduieste totdeauna in Dumnezeul tau.”

( Osea 12: 5-6)