E doar spre binele tău!

Romani 8:28

"Și știm că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemați după voia Lui" 

În viață, nu toate lucrurile care ni se întâmplă sunt bune, chiar dacă noi facem tot posibilul să ne asigurăm un mediu confortabil, ferit de ispite, de eșecuri, de nemulțumiri. Oricât de optimiști, de siguri, de pozitivi în gândire și în acțiuni am fi, sunt momente în care lumea noastră ni se întoarce împotrivă.

Ce s-a întâmplat? Ce am făcut greșit? Ce au cu mine? De ce trebuie să îndur așa ceva, în condițiile în care eu nu am făcut nimic? - sunt întrebări pe care ni le punem, ca să vedem de unde vine răul. Dar, oare, chiar trebuie să vedem toate lucrurile care nu ne intră în grații ca fiind ceva rău? Ar trebui să fim obișnuiți cu răsturnările de situație și cu ispitele, deoarece Dumnezeu a spus clar că viața nu e un parc de distracții, ci mai curând un teren pe care se dau bătălii continue (Ioan 16:33).

Obișnuim să ne stabilim într-o zonă de confort, în care nu ne schimbăm, suntem comozi, nu vrem să fim deranjați și ne așteptăm ca totul în jur să se adapteze. Ei bine, surpriză! Dumnezeu ne vrea liberi (Galateni 5:1), nu închiși într-o carapace! Tocmai de asta permite ca zona de confort, în care aproape că dormim ca niște pui de găină, să fie atacată de tot felul de ispite, necazuri și multe rele mărunte, care ne trezesc la realitate.

Viața nu este o cămăruță frumos aranjată, ca în povești, în care bem o cafea cu prietenii și stăm la un taifas despre realizări, planuri de viitor și alte lucruri trecătoare. E o cursă cu numeroase obstacole (Evrei 12:1). Trebuie să fim atleți de performanță, să alergăm neobosiți și să avem mereu în față adevăratul obiectiv, adevăratul țel, adevăratul premiu: mântuirea oferită de Iisus Hristos (2 Timotei 4:7-8).

În vârtejul lumii acesteia, în care totul se petrece rapid și nu mai avem timp de nimic, am uitat de ce suntem aici (Ioan 17:3). E timpul să ne amintim că scopul nostru pe Pământ este să devenim fii ai lui Dumnezeu, iar asta se poate face într-un singur fel: asemănarea cu El. Trebuie să Îl urmăm cu tot ceea ce suntem.

Dar chiar trebuie să sufăr atât cât a suferit El? Dacă ești creștin cu adevărat, vei înțelege că o altă cale spre mântuire nu există, decât aceea de a te lăsa în Voia Domnului, care presupune și suferința. Dumnezeu nu te urăște, El nu are nicio plăcere în a te vedea suferind (Ieremia 48:32), însă, ca orice tată, trebuie să te disciplineze (Proverbe 3:11-12), căci, altfel, ai lua-o pe o cale greșită, de unde nu te-ai mai putea întoarce.

Din cauza păcatelor, toți suntem murdari (Psalmi 13:3), iar suferința este detergentul care ne curăță cel mai bine de ele, așa cum focul îndepărtează impuritățile de pe metalul prețios (Zaharia 13:9). Dacă acum suferi și crezi că nu meriți să treci prin ce treci, gândește-te cum S-a simțit Hristos, care nu a avut nimic rău în El, când a trebuit să suporte și să îndure atâtea nedreptăți, dezamăgiri, suferințe și chiar moartea pe Cruce, pentru ca noi să nu fim condamnați la pedeapsa pe care cu toții o merităm. El a ales să îndure, pentru că știa scopul. Nu a întrebat De ce? - ci s-a supus voii Tatălui.

Tu știi, oare, scopul pentru care ți se întâmplă lucruri pe care nu le dorești? Domnul ne spune că trebuie să fim sfinți, ca El, dacă vrem să trăim împreună și să fim veșnic fericiți, iar pentru a ajunge acolo, trebuie să îndurăm o mică parte din suferințele lui Hristos (Evrei 12:11).

Ți-e ușor să spui asta, dar nu treci prin ce trec eu! Așa este, probabil că nu trec, însă știu ce înseamnă suferința, căci o boală nemiloasă m-a ajutat să o trăiesc ani buni, dar, în timp, am înțeles că ea durează puțin, iar ceea ce urmează este o mai bună cunoaștere a lui Dumnezeu, a purtării de grijă pe care o are față de oameni și a iubirii incredibile pe care o manifestă, mai ales în momentele noastre cele mai grele (1 Petru 1:6-9).

Am realizat că mă pot bucura de suferința mea și, culmea, Îi pot mulțumi din tot sufletul că a folosit-o pentru a mă naște din nou (Ioan 3:7), căci astăzi sunt o făptură nouă în Hristos (2 Corinteni 5:17).

Trebuie să știi că, așa cum Iisus a murit și a înviat, așa și eu și tu și toți cei ce suntem chemați după voia Lui trebuie să murim pentru păcat (deseori prin suferință), dar vom și învia (din tot ce ne amărăște sufletul) la vremea potrivită, spre slava Celui care ne izbăvește de cel rău (Matei 6:13).

Numai prin răbdare și supunere vom înțelege cu adevărat că El pe toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu!