Dupa Psalmul 1

    Placerea si cugetul, aceasta este rutina unui om de o clipa, de o zi si de o viata.

   Placerea si cugetul: acesta este  felul de viata pentru o viata, atunci cand, placerile depind de cuget, si cugetul se hraneste din placeri, cand placerile inving cugetul, cind cugetul  potoleste orice placere, si cand placerile corup cugetul. Imblanzitorul de placeri este cugetul, iar  formarea  unui cuget curat nu se poate face decat  intr-o scoala de zi si de noapte in care cugetul este tinut in Legea Domnului. Cele mai mari provocari cu care ne confruntam, de cele mai multe ori,  ne biruiesc pentru ca ne-au gasit fara placere si fara  a cugeta la Legea Domnului. Pierdem cele mai mari razboaie din pricina aceasta, dar tot  asa, pierdem si cele mai mici si mai banale lupte, tot din aceasta cauza. In acest psalm sunt puse in fata noastra trei provocari de marimi diferite, din domenii diferite, unele fiind mari, iar altele fiind mici, si totusi,  daca nu ai un cugetul si placerea unite intr-o singura radacina, poti foarte usor sa cazi in oricare din ele. Si tot mai des, in zilele noastre, oamenii alearga dupa sfaturi, de cele mai multe ori chiar noi, crestinii, suntem in  mari rascruci  de drumuri si avem nevoie de un sfat in unele privinte. Si atunci, cind nevoia de a fi sfatuit este atat de mare, aproape ca, ori de unde ar fi binevenit un sfat, si mai ales daca ai garantia ca te scoate dintr-o situatie de criza, sau iti aduce o solutie de compromis de moment.

   Cei rai abia asteapta sa mai pescuiasca cate un crestin si sa il sfatuiasca, ca sa poata sa rada si sa batjocoreasca vrajmasul nostru atat numele de crestin cat si pe Dumnezeul nostru. Fratilor, chiar daca nu mai exista nici un frate sau o sora in jurul tau, nu te duce la sfatul celor rai, nici sa il asculti, si nici sa il ceri. Voi stiti, fratilor si surorilor, ce drum al crucii am inceput  fiecare din noi, pe ce carare am inceput sa mergem, ba mai mult stiti ca suntem chemati sa si rodim in timpul calatoriei noastre sfinte. Iar rodirea noastra  nu poate avea loc daca cugetul si placerea noastre sunt dezradacinate  din Legea Domnului. Asa ca, dupa cum cu omul dinlauntru umblati si umblam in Hristos, haideti ca si cu omul dinafara sa umblam in Hristos pana  la capatul nostru. Va trebui ca  de fiecare data cand  te vei intersecta si  vei calca pe calea celor pacatosi, sa nu te opresti pe ea, ca sa nu iti manjesti nici cugetul, si nici placerea. Sa nu ajungi  sa ai placeri ca si Samson, si cuget ca si Dima.

   Domnul sa ne dea ochii si inima care sa inteleaga  si sa vada deslusit  scaunul celor batjocoritori. Nu sunt multe scaune, este doar un scaun pentru toti batjocoritorii, pentru cei mai multi, dar nu pentru noi, crestinii. Totusi, tu vei putea trece pe langa acest scaun, chiar daca acest scaun  va fi ramas singurul scaun din lume. Acest scaun nu este un scaun al odihnei, fiindca cei batjocoritori nu au odihna nici in cugetul lor, si nici in placerile lor.

   Domnul Vrea  ca, cugetul si placerea noastra sa fie cele doua picioare duhovnicesti ale omului. Domnul vrea ca, cugetul si placerea sa fie o singura  gura care bea dintr-un singur izvor. Legea Domnului, Evanghelia lui Isus Hristos este  singura care poate face ca un cuget si placerea omului  sa aduca roade care sa ramana pentru viata vesnica. Roadele  celui cu cuget si placere in Evanghelie, se vad si aici la vremea roadelor, se vad si in lucrarile incepute si terminate, dar se vor vedea si in  ziua judecatii.

Ciprian Muresan. Irlanda.