Dumnezeul îndurător

   "Doamne, ce vrei să fac?" "Scoală-te", i-a zis Domnul, "intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci." (Fapte 9:6)

  Cuvintele acestei întrebări arată sinceritatea perfectă a unui om integru, atitudinea cea mai dreaptă şi singura de altfel, pe care trebuie s-o aibă orice om care s-a întîlnit cu Domnul Isus, nu neapărat pe un drum al Damascului, ci în orice fel. Domnul în îndurarea Lui, a binevoit să ne iasă înainte ca să ne oprească de pe un drum fatal şi să ne aşeze pe drumul care duce la fericire şi viaţă veşnică. Saul, mai tîrziu apostolul Pavel, trăia o viaţă religioasă după cea mai îngustă partidă a religiei iudaice, fiind sincer, în felul lui, fără să-şi dea seama că, cu toată sinceritatea lui, era un ucigaş. Deci sinceritatea noastră, oricît de sinceră ar fi, nu este un criteriu că sîntem în limitele voii lui Dumnezeu. Dar cînd Pavel s-a întîlnit cu Domnul Isus, a renunţat imediat la sinceritatea religioasă pe care o avea, şi din toată inima a întrebat: "Doamne, ce vrei să fac?"

  Dumnezeu ne-a ajutat să ajungem în ultima zi a anului acesta şi ne găsim acum gata să-l începem pe cel care vine. Poate că ar fi bine să ne facem un bilanţ al vieţii din anul care a trecut.. Un bilanţ este o reflectare retrospectivă a rezultatului unei activităţi pe o anumită perioadă de timp, şi oglindeşte ce beneficii şi ce pagube am avut. Să stăm puţin liniştiţi şi să ne întrebăm sincer: Ce a avut Domnul Isus din partea mea, anul acesta? Mai multă sfinţenie, mai multă ascultare, mai multă asemănare cu El? Şi apoi, ce pagube am avut? Mai puţină veghere? Mai multe înfrîngeri? Mai multă lipsă de dragoste? Mai mult timp pierdut, uitînd chemarea pe care o avem de a-I fi martori şi de a lucra pentru El? Dumnezeu ne-a lăsat aici ca să trăim pentru El. Dacă rezultatul bilanţului nostru este deficitar, noi am pierdut iar Domnul Isus nu a fost onorat cum ar fi trebuit.

  Să nu păşim în noul an tîrînd după noi eul nostru cu toată trena de nepăsare, uşurătate, interese personale, indiferenţă faţă de cei din jur şi mai ales faţă de Acela care ne-a însoţit totuşi cu harul Său, cele 365 de zile care s-au scurs, ci să fim sinceri întrebîndu-L: "Doamne ce vrei să fac?" Apostolul Pavel nu numai că a dorit sincer să afle ce vrea Domnul Isus de la el, dar era ferm hotărît să-şi facă ce-i va spune şi cere El. Să fim şi noi la fel, şi aceasta să fie şi deviza vieţii noastre cum a fost şi pentru Pavel. Ce mîngîiere va fi avut apostolul, cînd a înţeles că Domnul l-a ales ca să fie un vas care să ducă Numele Lui înaintea neamurilor...! Ce privilegiu i s-a dat să poarte Numele Aceluia pe care L-a prigonit, dar care este "Domnul domnilor şi împăratul împăraţilor."

  Şi nouă ni s-a dat această mare fovoare de a purta Numele Domnului Isus peste tot şi El vrea să-L purtăm cu toată cinstea şi demnitatea ca să-L auzim într-o zi: "Ştiu că... n-ai tăgăduit Numele Meu." Orice ne-ar aştepta în anul care vine, să nu uităm nici o clipă că sîntem nişte vase care poartă Numele Domnului Isus.

  Ce chemare înaltă avem! Purtători ai Numelui care este mai pe sus de orice nume.