Duhul și firea

Romani 8:12-13.

”Așa dar, fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri; dar dacă prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi.”

Ce înseamnă că ”nu mai datorăm nimic firii pământești”? Am fost cândva datori ei? Da, sigur că am fost, atunci când stăteam sub comanda ei și trăiam la îndemnurile ei. Firea stătea pe tronul vieții noastre și mintea noastră-i prelua comenzile, iar noi puneam în practică toate plăzmuirile ei, bune și rele; bune, pentru că așa le vedeam noi, cu ochelarii ei primiți de la șarpele cel vechi, dar care nu aveau nimic din Hristos, chiar bune fiind, ci ne țineau robi păcatului și robi ei, firii. Apoi a fost ”o zi” când am auzit despre Dumnezeu, I-am simțit dragostea LUI bună și mare pentru noi și am hotărât să ne schimbăm viața și să ne dăruim cu tot ce am fost LUI, crezând în lucrarea terminată a Domnului Isus, la cruce, iar Duhul Sfânt a venit să locuiască în duhul nostru și să fie Domnul nostru aici pe pământ și să ne învețe să trăim după îndemnurile LUI. Totul a fost în duhul nostru făcut nou și umplut de har și pace, o viață deplină în Hristos. Am înțeles că identitatea noastră s-a schimbat, păcatul a fost iertat și am devenit oameni liberi în Hristos. Am înțeles că nu mai datorăm nimic firii” noastre vechi, ci suntem acum părtași ”firii” dumnezeiești și că Duhul este Cel care ne va conduce viața mai departe. Am fost fericiți că suntem liberi în Hristos și trăim după îndemnurile Duhului și nu după ale ”firii”. Dar dintr-o dată ne-am văzut din nou făcând faptele ”firii”. Dar cum, se poate? Da, se poate, pentru că din duhul nostru făcut desăvârșit în Hristos, procesul transformării sufletului și al trupului abia a început să ia contur și este nevoie de pocăință, adică de schimbarea minții noastre prin Cuvântul Evangheliei, ca și sufletul, și trupul, să ajungă sub îndemnurile Duhului Sfânt, iar faptele ”firii” să moară, să dispară, și Duhul să umple viața noastră de ROADA LUI, ca să trăim o viață de biruință în Hristos. Duhul Sfânt din noi este gata tot timpul să ne îndrume în toate lucrurile ca să omorâm prin Duhul faptele trupului cu care am fost obișnuiți să trăim, în ”firea veche”. Ap. Petru zice, după ce sunteți conștienți de ce aveți, de cine sunteți în Hristos, de cine vă conduce și vă îndrumă în viață, merită ca și voi să luați poziție.

2 Petru 1:5-8.

”De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea, cu înfrânarea, răbdarea, cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați și iubirea de toți oamenii. Căci dacă aveți din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește deplina cunoștință a Domnului nostru Isus Hristos. !”

Aici este îndemnul Duhului pentru continuarea vieții de biruință în Hristos. Duhul Sfânt este cu noi și în noi, în fiecare zi, ca să ne ajute să omorâm orice faptă a trupului, a ”firii”, pe care fără El nimeni nu este în stare să o facă. DUHUL și firea, doi dușmani, unul împotriva altuia. Aceștia nu pot locui împreună și să fie biruință și viață din belșug. Să ne punem în acord cu Duhul Sfânt, asta înseamnă să ne dăm toate silințele, asta înseamnă să ne lepădăm de noi și asta înseamnă să omorâm faptele trupului, căci este greu a VREA și a te coborî de pe tronul vieții tale și a-L lăsa pe Duhul să domnească și să stăpânească. Dacă trăim prin Duhul, putem dacă vrem să și umblăm prin Duhul. Amin!