Azi ,intr-o imprejurare frumoasa de sarbatoare,cineva spunea ca este ceva ce uneste doua persoane si acel ceva, poate sa unesca atat de tare incat chiar daca s-ar afla la distante enorme unul de celalalt ,ei ar fi atat de uniti incat nimic nu i-ar putea  desparti. Ceea ce uneste aceste persoane,nu se poate vedea,dar totusi uneste si sunt atat de legati impreuna,incat  nici chiar distanta nu-i poate separa.

Gandul meu sa dus atunci la dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat a dat pe singurul Lui Fiu sa moara pentru ca noi sa fim salvati.

Cand in noi este dragoste din dragostea lui Dumnezeu,aceasta ne uneste ,aceasta dragoste se arata prin diferite atitudini ,prin gesturi,prin darurire,prin renuntare la propria persoana in favoarea celeilalte.

Am eu aceasta dragoste? Este aceasta dragoste din Dumnezeu si dragostea din inima ta? Sau avem in noi o dragoste fireasca ,care la cea mai mica furtuna ne zdruncina  si aproape ca ne rupe unitatea dintre noi. Dragostea din Dumnezeu trebuie sa uneasca sotul si sotia in casatorie ca sa ramana uniti pentru todeauna! Dumnezeu ne cere ca asa cum El ne-a iubit pe noi sa ne iubim si noi unii pe altii….in familie ,pe semeni , sau intre frati.

Iubirea din Dumnezeu niciodata nu se va arata, rupand o relatie unita in dragostea Lui ,ci o va suda tot mai mult in dragostea care nu se vede dar se poate arata.

     Florica Maran

http://evremeata.wordpress.com/