Dragoste si mila

"Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati! Ferice de cei milostivi, caci ei vor avea parte de mila!" (Matei 5,6.7)

Dumnezeu este iubire. Neprihanirea este sfintenie sau asemanare cu Dumnezeu. "Cu cat Il cunoastem mai mult pe Dumnezeu, cu atat mai inalt va fi idealul nostru in ceea ce priveste caracterul si cu atat vom tanji mai mult dupa asemanarea cu El." Nu este suficient sa crezi ca Isus nu a fost un impostor si ca religia Bibliei nu este doar o poveste iscusita. Nu este suficient nici sa crezi ca Isus poate sa mantuiasca.
Neprihanirea inseamna a face ceea ce este drept, caci toti vor fi judecati dupa faptele lor. Caracterele noastre se dau pe fata prin ceea ce facem. Faptele arata daca credinta este sau nu adevarata. Duhul Sfant il ajuta in mod permanent pe credinciosul consacrat sa atinga desavarsirea caracterului.
In stransa legatura cu insetarea dupa neprihanire sunt mila si curatia inimii. Acela care manifesta compasiune fata de cei saraci si asupriti manifesta mila fata de unul dintre cei mai mici frati ai lui Hristos. Mica ne arata ce trebuie sa facem: "Ti s-a aratat omule, ce este bine, si ce alta cere Domnul de la tine, decat sa faci dreptate, sa iubesti mila si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau?" (Mica 6,8). Regula de aur este principiul milei fata de altii. Nu este suficient sa rostesti cuvinte, trebuie sa faci fapte de mila (Matei 25,31-46).
Cuvinte amabile, priviri pline de simpatie, expresii de apreciere vor fi pentru multi dintre cei framantati si singuri asemenea unui pahar cu apa rece pentru sufletul insetat. Un cuvant de simpatie, o fapta de amabilitate vor ridica povara care apasa greu pe umerii obositi. Si fiecare cuvant sau fapta de bunatate neegoista reprezinta o expresie a iubirii lui Hristos pentru omenirea cazuta." Toti aceia care manifesta mila vor primi, in cele din urma, mila din partea milostivului Mantuitor. Caracterul crestinului trebuie sa se dezvolte in aceasta viata.