Două personaje antagonice: LUCA 19: 1-10 vs. MATEI 19: 16-26

DOUĂ PERSONAJE ANTAGONICE: LUCA 19: 1-10 vs. MATEI 19: 16-26

LUCA 19: 1-10

Zacheu

1 Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate.
2 Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,
3 căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.
4 A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă.
5 Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”
6 Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie.
7 Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”
8 Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”
9 Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.
10 Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

MATEI 19: 16-26

Tânărul bogat

16 Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?”
17 El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.”
18 „Care?”, I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;
19 să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
20 Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?”
21 „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.”
22 Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuţii.
23 Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor.
24 Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”
25 Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: „Cine poate, atunci, să fie mântuit?”
26 Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”

Astăzi m-am gândit la aceste personaje care, din punctul meu de vedere, până la un punct au avut un parcurs convergent (deși cel mai probabil nu s-au cunoscut niciodată), dar de la un moment dat au devenit antagonice: Zacheu (căruia Biblia îi face cunoscut numele), un om bogat și lacom, dar care s-a lăsat prelucrat de Domnul Isus, și tânărul bogat (căruia Biblia nu-i face cunoscut numele), tot un om bogat, probabil la fel de lacom, dar care nu a vrut să se lase prelucrat. În cele două povestiri biblice avem câteva puncte antagonice:

1. Zacheu s-a coborât din copac. Semnificația pe care eu i-o dau acestui lucru este aceea a smereniei. Ne dăm seama din tot contextul că Zacheu chiar s-a smerit până acolo încât a renunțat cu bucurie la averea lui împărțind-o celor de la care o luase: săracilor.
2. Tânărul bogat a vorbit cu Isus de la egal la egal, deși știa cine este („Învățătorule...”), ceea ce demonstrează că nu a avut nicio clipă intenția de a se smeri și de a se pocăi sincer.
3. Zacheu și-a manifestat bucuria în mod fățiș și sincer. Știa că de acum pentru el bogăția nu mai are niciun preț căci în casa lui intrase Cel ce aducea mântuirea. De aici încolo Zacheu a renunțat la această idolatrie care se numește iubire de arginți. Nimic nu este mai de preț decât să te știi mântuit. Nicio altă bogăție de pe fața pământului nu valorează cât o mântuire.
4. Tânărul bogat a plecat mai întristat decât a venit. Pentru el bogăția era lucrul cel mai de preț, era, de fapt, dumnezeul lui. Din această perspectivă el a rămas ceea ce fusese și mai înainte: un iubitor de arginți, deci un idolatru. În ceea ce îl privea, nici măcar mântuirea nu a cântărit cât bogăția lui. În ziua de azi sunt mulți oameni care, puși în fața unei alegeri, aleg drumul lat al acestui tânăr.
5. Când Zacheu L-a primit pe Domnul Isus relatarea biblică spune că toți cârteau și ziceau despre Isus că a intrat la un om păcătos. În cultura iudaică a vremii, „sfinții” nu aveau ce căuta în casa „păcătoșilor”, fără să realizeze, însă, că și ei sunt la fel de păcătoși și că toți oamenii au ceva bun în ei. Acel „ceva” nu este altceva decât gândul veșniciei (nădejdea mântuirii) pe care Dumnezeu, potrivit Bibliei, l-a pus în orice om: „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. ” (Eclesiastul 3:11)
6. Tânărul bogat nici măcar nu L-a invitat pe Domnul Isus să-i calce pragul, ceea ce ne determină să credem că întrebarea sa cu privire la viața veșnică nu a fost sinceră. Cel puțin nu în totalitate. Pentru că acest tânăr nu a dorit în niciun fel schimbarea, de aceea nimeni nu a cârtit și, mai mult decât atât, nimeni dintre cei apropiați lui nu l-a socotit păcătos. Un proverb arhicunoscut spune: „Cine se aseamănă, se adună.” Cine ar fi putut avea ceva de obiectat? Cei care erau la fel ca el? Nu, nicidecum! Doar când cineva se pocăiește sincer oamenii îl judecă pentru că nu mai este ca ei și pentru că nu mai face ceea ce fac ei. Practica a dovedit asta. Deși și el avea acest gând al veșniciei plantat de Dumnezeu în el, tânărul nu a dorit să se folosească de el și în felul acesta a respins categoric mântuirea.
7. Domnul Isus i-a spus lui Zacheu că „Fiul a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” Asta pentru că Zacheu a dorit să-L cunoască pe El. Domnul Isus dorește mântuirea oricărui om de pe această planetă, dar nu forțează pe nimeni. Mulți oameni care au fost precum Zacheu au avut dorința acestuia: de a-L cunoaște pe Domnul Isus. Iar după ce L-au cunoscut, nu s-a mai despărțit de El niciodată. Fie ca și tu, drag prieten și cititor, să ai această dorință!
8. Tot Domnul Isus a spus, dar de astă dată nu tânărului, care deja plecase mai trist decât venise (unora le place să trăiască o viață tristă prin respingerea uneia fericite alături de Făcătorul lor!), ci ucenicilor: „Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” Isus nu a spus aici că pentru bogați nu mai există nicio șansă ori că este păcat să fii bogat, NU! Ci El a spus că în cazul multora bogățiile îi țin legați de acest pământ, la fel ca un balast care nu permite decolarea unui aparat de zbor. Dacă ești în această situație, renunță la BALAST ca să-ți poți lua zborul către înălțimile albastre în ceasul în care Domnul Isus va reveni să-Și răpească Mireasa!

AMIN!