Dorul după fericire

”Cine ne va arăta fericirea?”

O întrebare pe care David o punea în urmă cu 3000 de ani. O întrebare actuală. O întrebare cu răspunsuri multiple pentru unii.

Ferice de noi că nu suntem foarte fericiți. Așa zicea Thoreau ascuns în pădure. Poate are dreptate, pentru că tot ce-i mult strică.

Sunt oameni ce cred că progresul aduce fericire. Avem mașini de spălat, aspiratoare, gaz metan, curent, calculatoare, telefoane deștepte, tablete, mașini cu cai mulți.

Bunica mea spăla hainele la vale pe o piatră, lovindu-le cu un mai de lemn. Apa de băut o aduceam eu de la izvorul din capătul satului în ulcioare de pământ. Bunicul meu mânca slănină cu ceapă. Nu mi se pare că erau mai nefericiți ca noi astăzi. Ba din contră. Parcă suntem tot mai nemulțumiți și stresați.

Alții cred că averea e fericire. Mănâncă suflete, bea și veselește-te. Și apoi crapă. Cu ambulanța la poartă, cu doctori buni într-un spital privat.

Îmi spunea un prieten că și-a dorit să facă 1 milion de euro. Se gândea ce va face în ziua aceea. A plâns când l-a anunțat contabilul că deja îl are. M-am simțit mizerabil, mi-a spus. Poate felul în care arăți te poate face fericit. Și dacă Dumnezeu nu te-a făcut cum ți-ai dori, dă-i cu operații estetice. Pune-ți păr, silicoane, botox, lentile, dinți, vergele. Când vei muri nu te vor îngropa. Te vor recicla. Ești o adunătură de deșeuri.

Poate să fii cunoscut de oameni. Să întoarcă toți capul după tine pe stradă. Cei mai mulți actori de la Hollywood se apucă de droguri sau se sinucid din dorința de-a avea puțină intimitate. Măcar în moarte.

S-ar putea ca împlinirea viselor să însemne fericire. Dar nu există blestem mai mare decât să ți se împlinească toate dorințele. Pentru că în ziua în care nu mai ai pentru ce să lupți ești terminat. Iar visele le ajustăm zilnic. Până ajung coșmaruri…

Atunci, ce-i fericirea? Meditați până vinerea viitoare…

Poate găsim răspunsul împreună.

V l a d i m i r_P u s t a n