„Domnul, neprihănirea noastră”

   Iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!” (Ieremia 23:6)

   Cel mai sugestiv nume pe care Îl primește Domnul Isus în Scriptură este „Domnul, Neprihănirea noastră”. Numai El poate purta acest titlu profetic. El este unica întruchipare a neprihănirii depline înaintea lui Dumnezeu Tatăl, înaintea universului și înaintea întregii omeniri. El fost singurul om de pe pămînt care a avut un caracter impecabil. Prin viața Sa, neprihănirea a trecut de la idee abstractă la fapt concret. Hristos nu S-a mulțumit să ne țină o predică despre neprihănire, ci El Însuși „a fost făcut ..., pentru noi, înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare” (1 Corinteni 1:30).

   Dacă El este neprihănirea noastră, atunci nu există nici o altă sursă de neprihănire. Mărturisirea fiecăruia dintre noi trebuie să fie aceasta: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar” (Romani 3:10). „Știu, în adevăr,că nimic bun nu locuiește în mine” (Romani 7:18).

   Noi toți suntem păcătoși și, pentru a fi mîntuiți, avem nevoie de neprihănire. Iar neprihănirea nu ne-o putem crea singuri, pentru că, dacă am putea, ar însemna că omul ar fi capabil să genereze neprihănire, idee diametral opusă Scripturii, care ne învață că numai Hristos este neprihănirea noastră. Privirea noastră trebuie să fie ațintită la El, căci numai așa suntem socotiți neprihăniți înaintea lui Dumnezeu.

   Pe măsură ce devenim tot mai conștienți de natura noastra păcătoasă, ne punem tot mai mult speranța în Domnul Hristos. Singura cale prin care ne putem elibera din trecutul nostru este neprihănirea Sa. Numai El ne scapă de boldul păcatului și de condamnarea Legii.

   Nu vom putea ști în viața aceasta în ce moment vom fi ajuns să nu mai păcătuim. De aceea, nu vom putea veni nicioadată înaintea lui Dumnezeu sau înaintea Legii Sale în meritele noastre. Hristos este neprihănirea noastră acum și întotdeauna. El este siguranța noastră. Aceasta este convingerea pe care o vom purta cu noi în ceasul morții și în ziua judecății: „Căci sunt bine încredințat că nici moatea, nici viața, nici îngerii, nici stăpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adîncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 8:38.39).