Domnul iti va da pricepere

"Intelege ce-ti spun; Domnul iti va da pricepere in toate lucrurile" (2 Timotei 2:7).

Domnul mi-a adus aminte de acest verset in timp ce asteptam ca sa se friga carnea pe un B.B.Q, in centrul orasului de vacanta Surface Paradise, in Queensland. O pasare cam ciudata, al carui nume nu-l stiu, ceva asemanator cu ibisul rosu, dar de culoare neagra, care traieste pe malul apelor, hranindu-se si cu peste, a venit foarte aproape de banca pe care sedeam. Are un cioc lung si subtire, cam 20cm si am fost curioasa cum mananca. I-am aruncat o bucatica de paine si inainte de a avea timpul sa ma dumiresc, painea a fost inghitita ca si cand a fost aspirata de un vacuum creat in gatul ei. Apoi am vazut, fara sa vreau, cum a baut apa din baltuta de pe marginea drumului, pentru ca ploua o ploaie marunta si calda. Si-a lipit capul de asfalt si apa a baut-o in coltul de sus al ciocului. M-am minunat de intelepciunea pe care i-a dat-o Domnul.

Atunci m-am gandit la indemnul apostolului Pavel. Domnul ne va da pricepere, atata timp cat avem bunavointa sa bem din izvorul nesecat, care este la dispozitia noastra. Unii se hranesc in pat, culcati, unii se hranesc din mers; unii se hranesc doar cate o picatura sau numai o inghititura. Dar Domnul poarta grija de toata creatura Sa.

In unele zile, trebuie ca si pasarile de apa, sa ne cautam hrana in adancime, pe fundul apelor. Trebuie sa ne facem timp sa sapam adanc in Sfintele Scripturi, cand suntem sanatosi si cand trecem prin incercari. Alte ori Dumnezeu ne da binecuvantari neasteptate pentru care nu trebuie sa ne trudim. Asa cum trupul nostru are nevoie de hrana, asa si sufletul trebuie hranit cu hrana spirituala. Dumnezeu ne vorbeste prin Cuvantul Lui, apoi noi ii vorbim lui Dumnezeu prin rugaciune, multumindu-i pentru tot binele ce ni L-a facut. Ce bine ar fi daca am avea priceperea pasarilor: sa nu ne ingrijoram de nimic. Psalmistul spune ca "puii de leu duc lipsa si li-e foame" (Ps.34:10, dar David, omul dupa inima lui Dumnezeu marturisea ca a imbatranit, dar nu a vazut pe cel neprihanit cersindu-si painea (Ps. 37: 25).

De ce-s cuprins de grijuri? De ce-s indurerat?
Inima mi-e mahnita, iar sufletu-ntristat.
Doar Isus Salvatorul, cu mine-i ne-ncetat
El pasarea hraneste si de crini e grija Sa;
El pasarea hraneste , Nici de min' nu va uita.

Cantarea fericirii, inalt spre slava Sa,
El pasarea hraneste, nici de min' nu va uita. (Cantarea 726)

Doamne Dumnezeul nostru, da-ne pricepere sa Te cautam pe Tine si invata-ne sa nu ne ingrijoram de nimic. Amin.