Dominaţia minciunii

   De ce au sectele şi mişcarea New Age un asemenea succes astăzi? De ce sunt atât de mulţi oameni dispuşi să asculte de învăţături false şi astfel să întoarcă spatele adevărului lui Dumnezeu? Sunt multe motive, dar cred că noi, creştinii, trebuie să recunoaştem că am avut şi noi partea noastră de vină, pentru că nu întotdeauna am fost exemple ale dragostei şi curăţiei lui Hristos. Mulţi oameni, în special tinerii, au fost dezamăgiţi de credinţa creştină şi de Biserică, devenind astfel vulnerabili faţă de minciună.

   Acesta nu este un fenomen nou. De-a lungul istoriei au mai existat creştini care au trecut de partea călăreţului care amăgeşte. Decât să luptăm contra simbolului calului alb al cărui ţopăit îl putem deja auzi, preferăm să nu facem nimic, ajutându-l astfel fără să ne dăm seama; uneori cu vorba, alteori cu fapta. De exemplu, preoţi din Germania nazistă au dat binecuvântarea lor, în mod oficial, lui Hitler şi celui de al treilea Reich când acesta dezlănţuia prăpădul asupra Europei (deşi alţii, precum Dietrich Bonhoeffer, au vorbit cu curaj împotriva lui şi au plătit cu viaţa lor). Uneori păcatul se naşte în tăcere şi pasivitate: păcate prin omitere.

   Şi astăzi creştinii sunt în pericol de a-l ajuta pe călăreţul calului alb să înşele. În cartea sa "Închinarea profană: De ce sectele ademenesc pe creştini?"  Harold Bussel scrie: "În dorinţa noastră de a arăta erorile de doctrină ale sectelor, am ignorat propriile noastre defecte."  Voi arăta, pe scurt, cum putem să îi "ajutăm" pe alţii să fie înşelaţi. Iată câteva moduri: 1. prin jumătăţi de adevăruri, răspunsuri superficiale şi minciună; 2. menţinând standarde duble (spunând un lucru şi altul făcând); 3. judecând aspru unele păcate sau ignorând altele; 4. dând învăţături greşite despre "călătoria din interior"; 5. dând învăţături greşite despre "călătoria spre exterior".