„DOAMNE, UNDE EȘTI?” (1)

„Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi…” (Iov 30:20)

Te găsești cumva în situația în care Dumnezeu nu-ți răspunde la rugăciuni? Patriarhul Iov a trecut și el prin aceasta: „Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi… Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.” (Iov 30:20, 26). Cu toții trecem prin perioade în care avem impresia că Dumnezeu S-a mutat și nu ne-a lăsat adresa unde să-L găsim! Oare ce pune la cale? De ce nu ne răspunde? Însă anumite lecții se învață numai când Dumnezeu tace: 1) Tăcerea nu înseamnă absență. Un proverb spune: „Cuvintele-s de argint, dar tăcerea e de aur!” Uneori Dumnezeu îți spune: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10). Ca să stai tăcut lângă cineva, trebuie să cunoști foarte bine acea persoană. Tăcerea mută accentul de pe cuvinte și clădește un grad de intimitate în care ele nu mai sunt necesare. Dacă dorești să ai liniște în prezența lui Dumnezeu, învață să intri în meditație și să taci înaintea Lui. 2) Tăcerea îți pune credința la încercare. De câtă credință este nevoie de fapt, atunci când cineva îți veghează fiecare pas? E ca și cum un părinte ar alerga alături de copilul său care învață să meargă pe bicicletă. La-nceput, mai ales dacă-i micuț, copilul este lipsit de încredere, dar va părea ciudat dacă și la vârsta de douăzeci de ani părintele va mai alerga pe lângă el! La un moment dat, Dumnezeu Își ia mâinile de pe volan ca să vadă cât ai progresat. O vreme, drumul poate fi nesigur, dar acesta e momentul în care dovedești cât de departe ai ajuns și în ce (ori în CINE) ți-ai pus încrederea!