DOAMNE, ADU INAPOI...

DOAMNE, ADU INAPOI...



O rugaciune pe care, probabil, o inalta cel mai des catre tronul de har al lui Dumnezeu, copiii Sai, este aceasta, pe care o face si psalmistul, in Psalmul 126:4:
"Doamne, adu inapoi pe prinsii nostri de razboi, ca pe niste rauri din partea de miazazi!"
Multi din poporul evreu fusesera luati robi in razboi, iar cei ramasi aveau dorinta arzatoare sa se intoarca, si se rugau Domnului pentru asta.
La fel este si in vremea noastra.
Vrajmasul nostru, "sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, care inseala intreaga lume", a facut razboi cu Dumnezeu si a luat pe oameni in robia lui.
Noi, cei salvati de Domnul Isus Hristos prin jertfa Sa, avem marea dorinta ca cei dragi ai nostri, care sunt robi ai celui rau, sa fie salvati, sa se intoarca "acasa" la Tatal.
De ce oare nu se intorc?
1. Trebuie sa ne cercetam noi insine, sa vedem daca "traieste Hristos in noi", daca cei din jur Il vad si-L inteleg pe Hristos in viata noastra.
Oamenii nu citesc Biblia si nici la biserica nu se duc.
De unde sa-L cunoasca pe Dumnezeu?
De unde sa stie cat de frumoasa e viata traita in ascultare de El?
Numai din ceea ce vad in viata crestinilor.
Nici nu ne dam seama cat de atent cantaresc oamenii orice fapta si orice cuvant al celor credinciosi!
De aceea a spus Domnul Isus in Matei 5:14, 15, 16:
"Voi sunteti lumina lumii. O cetate asezata pe un munte , nu poate sa ramana ascunsa. Si oamenii n-aprind lumina ca s-o puna sub obroc, ci o pun in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa.
Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune , si sa slaveasca pe Tatal vostru, care este in ceruri."
Ce viata sfanta ar trebui sa avem, incat oamenii sa doreasca sa sa fie asemenea noua!
Cat de tare trebuie sa straluceasca "lumina" noastra, incat"sa lumineze tuturor celor din casa"! Nu ca o lanterna minuscula, pe care abia o poti folosi sa descui o usa, nici ca o lumanare, care lumineaza doar in imediata ei apropiere, nici ca un bec defect, care abia arde, sau ba se aprinde, ba se stinge, fiindca nu e legat corect la sursa de energie.
Daca oamenii nu vad in noi o viata total schimbata, n-au cum sa-si doreasca sa-L cunoasca pe Dumnezeu .
Am auzit spunand odata, pe un om, al carui vecin era credincios:
"De ce sa ma pocaiesc?Vecinul meu e cel mai zgarcit om din lume...Niciun gram nu vrea sa treaca de la el. N-ar da nici macar unui copil, o fructa dintr-un pom al lui!"
Altcineva a vazut pe un crestin ca nu si-a cumparat bilet, cand calatorea cu trenul, ci i-a dat "nasului"[controlorului] cativa banuti si omul a zis:
"Eu nu fac asa ceva; nu stiu ce fel de pocait e asta".
Nu facem noi de rusine Numele Domnului Isus, cu asemenea comportari?
In schimb, o familie care avea multi copii , ii educa asa de frumos, in frica Domnului, incat o vecina a zis:
"Nu stiu cum reusesc parintii astia sa-si educe asa de bine copiii, desi au multi; sunt respectuosi , iar la scoala toti sunt premianti. Cred c-am sa-mi las si eu copiii la biserica lor, poate vor invata si ai mei la fel de bine.."
Iar o colega a unei femei credincioase a zis:
"Nu stiu cum face femeia asta, ca desi are greutati, are multi copii, ea nu se plange niciodata si are totdeauna un zambet pe fata!"
Pana si expresia fetei noastre e analizata de oameni! Il putem arata pe Hristos chiar si prin felul cum zambim, sau cat de amabili suntem!
Nu ne dam , poate, seama, ca prin asemenea lucruri mici il putem arata pe Hristos. Dar tocmai asemenea lucruri , au facut sa aiba loc marile treziri de odinioara!
O viata sfanta face mai mult decat mii de vorbe, care n-au la baza o conduita in care sa poata fi vazut Hristos; mai ales in familie, unde viata credinciosului e cunoscuta in toate amanuntele.
Cum sa se pocaiasca copiii unui tata"credincios" care-si injoseste sotia si o umileste?
Cum sa se pocaiasca sotul femeii "crestine" care e capricioasa si greu de multumit?
Nu cumva, prin comportarea noastra, tinem pe cineva rob?
Nu cumva tinem strans lanturile robiei aproapelui nostru, cu propriile maini?
Scriptura ne spune in Isaia :6,8,9,12.
"...desleaga lanturile rautatii, desnoada legaturile robiei, da drumul celor asupriti, si RUPE ORICE FEL DE JUG....Atunci tu vei chema, si Domnul va raspunde, vei striga, si El va zice:"Iata-ma!". Daca vei indeparta jugul din mijlocul tau , amenintarile cu degetul si vorbele de ocara...atunci lumina ta va rasari peste intunecime, si intunericul tau va fi ca ziua namiaza mare!
...ai tai vor zidi iarasi pe daramaturile de mai nainte, vei ridica din nou temeliile strabune; vei fi numit "Dregator de sparturi", "Cel ce drege drumurile, si face tara cu putinta de locuit".
Poate multi am gresit in privinta aceasta; sa nu ne prefacem ca "am uitat", sau ca" nu s-a intamplat nimic rau", daca am avut fata de cineva o comportare nedemna de un urmas al lui Hristos.
Sa mergem sa cerem iertare, mai intai de la persoana fata de care am gresit; nu e suficient sa cerem doar Domnului iertare.
E greu, dar numai asa omul acela va intelege ca ne pare rau, ca Domnul Isus a fost intristat prin purtarea noastra, ca dorim sa facem voia Lui.
Numai asa "slavim Numele lui Dumnezeu intre neamuri"!
Chiar Domnul Isus ne sfatuieste in Matei 5:22-24:
"Eu[Isus] va spun ca oricine se manie pe fratele sau, va cadea sub pedeapsa judecatii; si oricine va zice fratelui sau:"Prostule!" va cadea sub pedeapsa Soborului; iar oricine –i va zice:"Nebunule!", va cadea sub pedeapsa focului Gheenei. Asa ca, daca iti aduci aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa-ti darul acolo inaintea altarului, si du-te intai de te impaca cu fratele tau; apoi vino de adu-ti darul".
Nu cumva am uitat sa ne cerem iertare fata de cei carora le-am gresit, ori ne-au vazut facand ceva nepotrivit pentru "un rob al lui Hristos?"
Doamne, iarta-ne, si ajuta-ne sa ne cerem iertare si fata de semenii nostri, oricat de greu ne-ar fi!
2. Mai este un lucru la care , de obicei, nu meditam suficient.
Ne rugam la Domnul pentru cineva, ca sa se intoarca la Dumnezeu, dar in sinea noastra zicem:
"Betivul asta n-are nicio sansa,o sa moara curand de ciroza, n-are cum sa mai scape, ca nu se mai opreste de bautura!"
Sau despre altul care a furat, sau s-a ocupat cu prostitutia, ori cu alte rele, zicem:
"Nu se mai face asta om de treaba, puscaria o sa-l manance!"
Doamne, iarta-ne!
Si in acest caz gresim; de aceea Apostolul Iacov zice:
Iacov 1:6-8:
"Cine se indoieste, seamana cu valul marii tulburat si impins de val incoace si incolo.
Un astfel de om sa nu se astepte sa primeasca ceva de la Domnul, caci este un om nehotarat si nestatornic in caile sale".
Apostolul Pavel ne indeamna deasemenea:
"sa ridicam spre cer maini curate si fara indoieli".
Iar Domnul Isus ne spune in Marcu 11:23,24:
"Adevarat va spun, ca daca va zice cineva muntelui acestuia :"Ridica-te si arunca-te in mare", si daca nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ce zice se va face,va avea lucrul cerut.
De aceea va spun ca orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea".
3. Inca o greseala mai facem :
De multe ori stam si asteptam sa se intoarca cei care au fost luati robi.
Ne rugam...si asteptam.
Dar ati vazut vreodata robi, legati in lanturi, care sa se elibereze singuri?
Sau daca un om a cazut intr-o groapa, poate iesi singur?
Mai degraba il poate trage inauntru si pe cel ce vrea sa-l ajute sa iasa, daca acesta nu a venit pregatit, cu o scara, ori o franghie, sau nu cheama si pe altii sa-l ajute!
La fel facem si noi, uneori; stam pe marginea gropii pacatului, unde e cazut aproapele nostru, si-i zicem:
"Hai, nu iesi odata? Cat mai ai de gand sa stai acolo?"
Ori zicem in gand:"N-are cum sa mai iasa asta de-aici!"
Si intr-adevar, nu are cum sa mai iasa, daca noi insine nu facem totul, ca sa-l ajutam sa iasa.
Si oare care-ar fi franghia ori scara cu care sa-l scoatem?
Sa ne apropiem de el, sa cautam sa-l intelegem, sa plangem inaintea Domnului pentru salvarea lui, sa ne rugam si sa postim.
Cand ucenicii Domnului Isus au vrut sa-l vindece pe baiatul acela lunatic, n-au putut, dar Domnul" Isus a certat dracul, care a iesit afara din el. Si baiatul s-a tamaduit chiar in ceasul acela."
Cand ucenicii L-au intrebat pe Domnul Isus de ce ei nu l-au putut vindeca, Domnul Isus le-a raspuns:
"Din pricina putinei voastre credinte"...
Adevarat, adevarat va spun, ca daca ati avea credinta cat un graunte de mustar,ati zice muntelui acestuia:"Muta-te de aici , colo", si s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinta.
Dar acest soi de draci nu iese afara decat cu rugaciune si cu post".
Trebuie sa ne implicam mult mai mult in mantuirea "aproapelui" nostru!

Daca n-ai nimic sa-ti reprosezi in toate aceste trei cazuri aratate, ferice de tine!
Asteapta, nu te descuraja! In curand ii vei vedea pe "prinsii de razboi" pentru care te-ai rugat, "venind ca niste rauri de miazazi"
Nu unul, doi, ci cu gramada! Ca puhoaiele raurilor, care coboara la vale!
Daca insa ai gresit, hai, impreuna cu mine, sa ne smerim, sa cerem iertare si sa staruim inaintea Domnului cu post si rugaciune, ca si cei pe care-i dorim noi mantuiti, sa vina la Domnul!
Iarta-ne, Doamne, si ajuta-ne!
Mareste-ne credinta!
Apoi sa ne rugam si noi, iarasi:
"DOAMNE, ADU INAPOI PE PRINSII NOSTRI DE RAZBOI, CA PE NISTE RAURI IN PARTEA DE MIAZAZI"!

Amin.