DISTRUGĂTORII DE VISE (1)

„Iosif a mai visat un alt vis…” (Geneza 37:9)

În următoarele câteva zile, vom analiza împreună câțiva distrugători de vise. Primul este descurajarea. Se povestește că doi tineri, cărora le plăceau foarte mult ciupercile, au cumpărat mai multe kilograme de la un vânzător de pe marginea drumului. Și-au făcut omletă cu ciuperci, salată de ciuperci, supă de ciuperci și au inventat chiar și un desert cu ciuperci. Până și pisica lor s-a ospătat cu câteva resturi de ciuperci. Mai târziu, femeia a intrat în bucătărie și a găsit pisica întinsă pe podea, gâfâind. A pus mâna pe telefon și a vorbit cu veterinarul care i-a spus că probabil ciupercile au fost otrăvitoare și a sfătuit-o să meargă de urgență la spital. Când s-au întors de la spital, se așteptau să vadă pisica zăcând fără viață pe podea. În schimb, ea stătea într-un colț, înconjurată de o mână de pisicuțe care tocmai văzuseră lumina zilei. Ceea ce ei au crezut că este agonia morții erau de fapt durerile nașterii! Când ți se pare că visul tău își trage ultima suflare, continuă să crezi în Dumnezeu; poate că ești mai aproape ca niciodată de a da naștere la ceva! Nu lăsa ca descurajarea să-ți ucidă visul. Iosif a avut un al doilea vis, unul chiar mai măreț! „Soarele, luna și unsprezece stele se aruncau cu fața la pământ înaintea mea.” (Geneza 37:9). Dacă ți-ai abandonat visul din cauza descurajării, ridică-te și adu-l înapoi. Dacă ți-ai împlinit deja visul, cere-i lui Dumnezeu unul și mai mare. Tu spui: „Dar provocarea pare prea mare pentru mine!” Pentru Dumnezeu nu e prea mare, nu vei avea niciodată vise prea mari pentru El! Cuvântul Său ne întreabă: „Este oare ceva prea greu pentru Domnul?” (Geneza 18:14). Tu ai putea să mori cu visul tău în faza de plan, sau de construcție, sau să-l lași să fie împlinit de altcineva… dar atâta timp cât ești în viață, trebuie să-L cauți pe Dumnezeu și să visezi din nou!