Despre suferință

    Și la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. (1 Petru 2:21)

    Suferința… Partea aceasta mai puțin frumoasă a vieții pe pământ îi pune deseori pe oameni pe gânduri.

    Dar suferința face parte din umanitate la fel ca durerea, plânsul, tristețea, foametea, violența, boala, moartea, bucuria… și asta datorită păcatului care a intrat odată în lume prin neascultarea primilor oameni de porunca Creatorului.

    Generații la rând se nasc cu păcatul adamic dar chiar ființa umană se răzvrătește față de Dumnezeu și alege calea aparent mai ușoară de a viețui. Înstrăinat astfel de Creatorul său, omul n-ar avea nici o șansă de a se restaura dacă nu ar interveni Dumnezeu. Pentru că omul, prin puterile-i umane nu se poate mântui.

    Astfel că, Dumnezeu, a făcut un plan de salvare a omenirii. L-a trimis pe Fiul Său pe pământ ca să se întrupeze prin fecioara Maria, să trăiască o viață fără de păcat, apoi mai târziu să moară pentru răscumpărarea omenirii.

    Doar o viață curată, doar un om sfânt putea să mântuiască lumea pierdută!