DESPRE PRIETENIE (1)

„Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui” (Proverbe 18:24)

Cu puține excepții, reușita noastră în viață depinde de capacitatea noastră de a stabili și de a păstra relațiile cu persoanele potrivite. Potrivit unui raport al Asociației Americane de Management, părerea generală a două sute de manageri, care au participat la un studiu, a fost că cea mai importantă abilitate pe care trebuie s-o aibă un director executiv este aceea de a se înțelege bine cu oamenii. Ei au clasat-o ca fiind mai vitală decât inteligența, hotărârea, cunoștințele sau competențele la locul de muncă. Sincer vorbind, niciunul dintre noi nu-și face foarte mulți prieteni adevărați în viață – cel puțin așa ar fi bine! Solomon ne avertizează: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui.” Prietenia necesită timp, energie, sacrificiu și implicare personală. Și nu toți așa-zișii prieteni se vor dovedi că ne sunt prieteni, așa cum Ieremia l-a avertizat pe împăratul Zedechia: „Prietenii tăi cei buni te-au înşelat şi te-au înduplecat; dar când ţi s-au afundat picioarele în noroi, ei au fugit!” (Ieremia 38:22). Prietenul fals te va trăda, așa cum a făcut Iuda cu Domnul Isus. Așadar, iată o regulă bună de urmat: „Fii prieten bun cât mai multora, dar prieteni buni cât mai puțini să ai.” Solomon a zis: „Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire” (Proverbe 12:26). Charles Spurgeon a spus: „Omul se cunoaște după compania în care se găsește, precum și după compania pe care o păstrează.” Cuvântul ebraic pentru „a alege” este tur, iar în Vechiul Testament, acesta se referă la un om care analizează atent pământul. Deci, dacă ești înțelept, vei sonda și vei evalua oamenii înainte de a ți-i face prieteni. Iar dacă spui: „Dar sunt singur!”, iată cum ți-ar răspunde George Washington: „Mai bine să fii singur decât în compania nepotrivită!”