Despre îmbărbătare deplină

O intamplare spune că Napoleon, și armata lui se aflau in munții Alpi intr-o bătălie contra italienilor. Napoleon văzînd ca armata lui ar putea fi nimicită de tot s-a întors către gornist si i-a ordonat: Sună retragerea! Gornistul s-a uitat lung la Napoleon si i-a spus: "Maiestate niciodată de când sunt în slujba dv nu am sunat retragerea, ci întotdeauna am sunat înaintarea! Îmi pare rău eu nu, va pot împlini dorința sunând retragerea pentru că, de fapt nu știu sa împlinesc o astfel de poruncă pe care niciodată nu mi s-a cerut să o împlinesc!" Napoleon văzând ca armata lui e in degringolada, și se risipește i-a poruncit gornistului grav: Sună atunci înaintarea! Sună numai să știe bravii noștri soldați că nu am murit ci luptăm aici langă ei și că suntem gata să ne dăm viața pentru țară și pentru victorie! Gornistul a sunat cu tărie de multe ori înaintarea! Soldații lui Napoleon au auzit goarna sunând înaintarea, si au zis unii catre alții bucuroși: Vedeți, împăratul nostru Napoleon e cel mai mare strateg militar; nu ne-a lăsat, ci a adus întăriri! Să luptăm pentru că acum știm sigur că împăratul luptă alături de noi! De cealaltă parte, italienii au auzit goarna sunând, furios înaintarea armatei franceze si soldații si-au spus: " E înțelept împăratul armatei franceze, Napoleon ăsta; i-a chemat pe austrieci s-a aliat cu ei si acum vin cu putere împotriva noastră și vom pieri cu toții! Să fugim căci numai avem scăpare!" Și in aceea zi datorita unui om care nu a renunțat să lupte, care nu a vrut cu nici un chip să fugă din fața dușmanului, armata franceză condusă de Napoleon a învins eroic armata italiană, si totul fiindcă, un soldat curajos, un Veghetor plin de credință, a înaintat, a luptat, a încurajat, a îmbărbătat, printr-un singur strigăt al goarnei: "Înainte, până la Biruință Deplină!" Tot așa si noi sa nu renunțăm la oricâte greutăți și obstacole am avea! DOMNUL SĂ NE AJUTE PE DEPLIN SĂ LUPTĂM FĂRĂ SĂ DĂM ÎNAPOI, INDIFERENT DE PROBLEMELE ȘI OBSTACOLELE CARE NI SE IVESC IN CALE! Deși Vrăjmașul sufletelor noastre, ne vrea învinși ca să sunăm cumva din goarna nevegherii noastre, retragerea rușinoasă, crezând că atât putem și că de fapt suntem neputincioși, noi ne împotrivim cu tărie, și nu renunțăm nici o clipă! El, Vrăjmașul, Șarpele cel vechi nu are nici o putere asupra noastră! Ci noi ca și împăratul David să strigăm cu credință, rugându-ne: "Luptă -te Tu care ești Cel Atotputernic, Cel Măreț și Cel pururea Biruitor, Tu Doamne Isuse Hristoase, Mântuitorule, cu cel ce se luptă cu noi, cu vrăjmașul sufletelor noastre, Satana! Și iată că Cel în toate Slăvit, Dumnezeul Cel Prea-Înalt, ne -a dat, ne dă și ne va da cele mai frumoase și mari biruințe! Să chemăm Numele Lui Cel Mare peste noi, peste copii noștri, peste casele noastre, peste Biserica noastră, peste frații și surorile noastre! Să rostim îndurările Sale, peste noi toți! AMIN! SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL!