Desertaciunea luxului

Un chinez sărăcuţ se plecă înaintea unui mandarin, îmbrăcat în haine scumpe împodobite cu mărgăritare, şi îi zise: "îţi mulţumesc pentru mărgăritare." Mandarinul a fost foarte încîntat că acesta îi apreciază îmbrăcămintea. A doua zi, cînd mandarinul îşi făcea plimbarea sa pe strada principală, 1-a întîlnit din nou cel sărăcuţ, care privea cu mare băgare de seamă la îmbrăcămintea luxoasă a bogatu­lui. Cînd ajunse în dreptul lui, se înclină şi îi mulţumi cu aceleaşi cuvinte. Scena s-a repetat mai multe zile la rînd. într-o zi, mandarinul, iritat de aceste ploconeli, îi zise: "De ce îmi mulţumeşti pentru ele ?" La această întrebare, chinezul îi răspunse: "Zilnic le privesc şi mă bucur tot aşa de mult de ele ca şi tine, atît doar că tu eşti ca un măgar împopoţonat cu ele şi trebuie să le porţi, ca alţii să le vadă, iar seara să le aşezi bine şi să le păzeşti ca să nu ţi le fure, pe cînd eu mă desfătez fără aceste griji".