Deprinderea cu intunericul

Vance Havner, un bun predicator, vorbind despre faptul că azi unii nu se sinchisesc de păcat, a zis: "A fost o vreme cînd păcatul ne-a şocat. Dar azi, ne-am deprins aşa de mult cu el. încît ceea ce ne înfiora altădată, acum ne amuză. Noi rîdem la glumele cu două înţelesuri; tragedia devine come­die: învăţăm şi noi limbajul din Bîlciul deşertăciunilor.
începem să deschidem uşa la grupări religioase care »cred aproape ca noi«. Se depun eforturi să se facă părtă-sie între lumină şi întuneric, un pact între Cristos şi Belial. Unii cred azi că au o minte mai luminată, vederi mai largi si cer toleranţă, coexistenţă paşnică cu răul. Ei renunţă la puritanismul de altă dată, numindu-1 »fariseism«. Ei se împacă bine cu dansul, cu fumatul, cu băuturile şi cu petrecerile.
în loc de a trece, cît mai repede, prin Bîlciul deşertăciu­nilor, aceştia îşi fac vacanţa acolo. Bunyan spune că creşti­nul şi cel credincios stîrneau mirarea prin îmbrăcămintea lor şi prin limbajul lor, căci doar puţini îi înţelegeau; ei vorbeau limba Canaanului. Pentru cei din Bîlci ei păreau rămaşi în urmă, demodaţi. Dar azi, cei din Bîlciul deşertă­ciunilor nu mai pot vedea la mulţi nici o difereţă, nici în îmbrăcăminte, nici în conversaţie, nici în comportare ... Oamenii au început să se deprindă cu întunericul şi să devină întunecaţi. Sînt victime ale compromisurilor."