De murit, murim cu toții. Singuri sau în colectiv

Stalin zicea că moartea unui om e o tragedie. Când mor mai mulți e statistică. Cei mai mulți mor în cada de duș, nu în avioane. Mor și sfinții și haimanalele, bogații și boschetarii, geniile și analfabeții. E cea mai democratică experiență a omenirii. Sub cruci de marmură neagră și sub cruci de lemn se putrezește egal. Liberté, égalité, fraternité. 

Pentru unii lacrimă, pentru unii prilej de harță, pentru alții satisfacție. ,,Dumnezeu e drept” au spus. Nu, Dumnezeu nu e drept. E bun. De era drept, nu mai erau postaci. Nici editorialul acesta. Dumnezeu nu doarme. Dacă ar dormi nu ar avea vise, ci coșmaruri. Noi suntem coșmarul Lui. Până la ora asta au murit la Colectiv 31 oameni. Probabil că numărul lor va crește. Se moare în cluburi pentru că acolo e înghesuială. Pe vremuri se murea și în biserică pentru că erau și ele pline. În 1930, la biserica din Costești, județul Argeș s-a aprins altarul iar ușa se deschidea spre interior. Au murit în Vinerea Mare 118 oameni din care cei mai mulți au fost copii. Dar ateii n-au profitat de situație ci au păstrat o tăcere necesară în acele clipe grele. În urmă cu ceva ani era să mor electrocutat în baptistier. Pastorul ce-a fost cu mine la slujbă a murit un an mai târziu în accident de mașină. 

În urma unui accident în care au murit 19 oameni (toți romi) am avut cinci sicrie într-o curte. Mama, tata și trei copii. Atunci nu a fost doliu național nici măcar o oră. Erau țigani săraci. Se spune că sunt biserici multe și spitale puține. Eu zic că biserici sunt puține. Cluburi sunt multe, discoteci, baruri, case de tolerență. Biserici sunt puține și goale pentru că noi n-avem timp de ele. Noi dăm like pe internet și ne dăm cu părerea. Normal că dacă ar trebui ca unul din cei patru copii ai mei să moară acum aș prefera să moară în biserică, nu în bar, dar asta nu schimbă cu nimic nevoia de piele a celor internați din Colectiv.

Nu vă crizați că n-au venit preoții la Colectiv. A spus clar Patriarhia că ei nu vin dacă nu-s chemați. Și plătiți. Tămâia costă iar bărbile pot lua foc repede. Dar voi, ceilalți unde ați fost? Preoții sunt vinovați că n-au venit după… Noi suntem vinovați că n-am venit înainte. Dacă eram activi pe stradă și nu pe tablete, poate salvam măcar unul care nu s-ar mai fi dus acolo. Acum ce-i de făcut? Rugăciune pentru cei rămași, discreție și duceți-vă de donați sânge ca unii care ați primit transfuzia de la Hristos. Și nu judecați. Biserica trebuie să iubească oamenii, nu să-i condamne. Tu ai avut ,,harul” să ai părinți care te-au dus la biserică. Ei, nu…

Sunt convins că dacă s-ar fi aprins o biserică de-a noastră și-ar fi ars vreo sută de tineri, mulți dintre cei ce-s morți acum ar fi donat sânge. În fața suferinței suntem egali. Arătați-le ce înseamnă sânge sfânt. Se moare în templu și în turnul Siloamului. La încheiere câteva versete din Scriptură despre o situație asemănătoare. Și reacția lui Hristos. Poți muri oriunde, dar nu oricum…

  Luca 13:1-5 1. În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întîmplase unor Galileeni, al căror sînge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. 2. “Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, “că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi Galileeni, pentrucă au păţit astfel? 3. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel. 4. Sau acei optsprezece inşi, peste cari a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorît, credeţi că au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi oameni, cari locuiau în Ierusalim? 5. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”