De ce a murit Hristos?

„Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus, și L-au dus să-L răstignească.” (Ioan 19:16)

Scena Crucii este cunoscută tuturor... Câți însă cunosc sensul trădării, prinderii, judecării, condamnării și morții Fiului lui Dumnezeu? Cărturarul britanic John Stott, în cartea „Crucea lui Hristos”, explică:

„De ce a murit Hristos? Cine a fost răspunzător pentru moartea Lui? Mulți oameni nu văd că aceste întrebări ridică probleme și de aceea gândesc că nu este dificil să răspunzi la ele. Totul li se pare limpede ca bună-ziua. Isus nu a murit, spun ei; el a fost omorât, executat în mod public ca unul care a călcat legea. Doctrinele pe care le-a propovăduit El au fost considerate periculoase, ba chiar subversive. Conducătorii evrei au fost iritați de atitudinea Lui nerespectuasă față fe Lege și de pretențiile Lui provocatoare, iar Romanii au auzit că El S-a proclamat pe Sine Rege al iudeilor, contestând în felul acesta autoritatea lui Cezar...

... evangheliștii, ne arată transferul de responsabilitate care a avut loc de la Iuda, la preoți, de la preoți la Pilat, și de la Pilat la soldați, și cel puțin fac aluzie la faptul că lăcomia, invidia și frica au influențat comportamentul acestora... cu toate că Isus a fost trimis la moarte de păcatul oamenilor, El nu a murit ca un martir. Dimpotrivă, El a mers la cruce de bună voie, cu sânge rece chiar. De la începutul activității Sale publice, El s-a dedicat acestui destin.

Prin botezul Lui, El s-a identificat cu păcătoșii (așa cum urma să facă pe deplin pe cruce), iar atunci când a fost ispitit, El a refuzat să Se lase abătut de pe calea crucii. În mod repetat, El Și-a prezis suferințele și moartea, și a pornit hotărât la drum spre Ierusalim să moară acolo. Modul constant în care a fost folosit cuvântul „trebuie”, în ce privește moartea Sa, nu a exprimat un imbold pe care L-a primit din afară, ci propria Sa hotărâre de a împlini ceea ce fusese scris despre El. „Păstorul cel Bun își dă viața pentru oi”, spunea El. Apoi, renunțând la metaforă, „Îmi dau viața… Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine” (Ioan 10:11,17-18)… Octavius Winslow a exprimat concis aceste lucruri într-o afirmație îngrijită: „Cine L-a dat pe Isus la moarte? Nu Iuda pentru bani; nici Pilat de frică; și nici iudeii pentru că erau invidioși – ci Tatăl, din dragoste!”

Este esențial să facem o legătură între aceste două moduri complimentare de a vedea crucea. În planul de acțiune al omului, Iuda L-a dat în mâinile preoților, care L-au predat lui Pilat, care mai departe L-a dat în mâinile soldaților, iar aceștia L-au crucificat. Dar în planul divin de acțiune, Tatăl L-a dat, și El s-a dat pe Sine, să moară pentru noi. Deci, atunci când privim crucea, noi putem rosti următoarele două afirmații: „Eu am făcut lucrul acesta, păcatul meu L-a trimis pe El la moarte” și „El a făcut lucrul acesta, dragostea Lui L-a dus la moarte”. Apostolul Petru a prezentat împreună aceste două adevăruri în remarcabila afirmație pe care a făcut-o în Ziua Cinzecimii, și anume, atât că „Omul acesta (a fost) dat în mâinile voastre, după sfatul hotătât și după știința de mai dinainte a lui Dumnezeu cât și că „voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fărădelege”. (Fp. Ap. 2:23) Astfel, Petru atribuie moarte lui Isus atât planului lui Dumnezeu cât și răutății oamenilor. Căci crucea care expune răutatea omului, este în același timp o revelație a planului divin de a birui răul care-i în om.

De ce a murit Isus Hristos? Primul răspuns; El nu a murit, ci a fost omorât. Al doilea; El nu a fost omorât, El a murit dându-se pe Sine în mod voluntar, ca să facă voia Tatălui Său.”

Așadar, pentru Dumnezeu Crucea este împăcare; dragostea care ne apropie de El. Înlocuire. Petru spune: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, ... ” (1Petru 2:14)

Pentru tine suflete; ce însemnează moartea lui Isus Hristos? Este o necunoscută, o pricină de poticnire, o istorie oarecare, sau este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletului tău? Apostolul Pavel spune: „Fiincă propovădiurea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu”. (1Corinteni 1:18)