De Bobotează

Magii au plecat după o stea doi ani ca să-L găsească pe Isus. Nouă ne trebuie o jumătate de oră, pentru că avem Cuvântul lui Dumnezeu.

Hristos a plecat la Templu la doisprezece ani, pe jos, cale de trei zile, iar noi avem biserica la colțul străzii și totuși duminica după-amiază stăm acasă, plângându-ne de vreme rea.  

Hristos s-a dus să Se boteze cale de 150 de kilometri iar noi credem că botezul e un timp în care se fac fotografii și se dau flori celor îmbrăcați în haine albe. La noi primești o floare când te botezi, în Nepal 2 ani de pușcărie, în China o condamnare la moarte.

Ioan Botezătorul nu și-a pierdut capul pentru că l-a bătut pe Irod pe umeri spunându-i că e bine și cerându-i sponsorizări de la primărie. Era în temniță pentru că nu coborâse standardul și nu lăudase celulita Irodiadei. Avea predici arțăgoase, din topor, în care folosea frecvent cuvântul iad, viperă, foc, pocăință, fapte bune.

Acum avea îndoieli. Viața de creștin nu-i absența îndoielii ci biruirea ei. Și Ioan Botezătorul după ce l-a botezat pe Hristos, după ce și-a trimis ucenicii după Învățător, după ce a acceptat să fie vioara a doua, a murit pentru că nu a vrut să trăiască altfel.

Cine crede că viața de creștin e un continuu party se înșeală. Probabil că nu face diferența între Hristos și Gregorian Bivolaru.

                                                                                  Vladimir Pustan