Darul lui Dumnezeu

De ceva vreme, mă tot gândesc să scriu un articol despre ce ar trebui sa facă o fată înainte de a începe o relaţie de prietenie cu un baiat. În primul rând aceasta este o părere personală şi totodată o parte din experienţa pe care eu am avut’o. Ştiu că părerile vor fi împărţite, cine mă va critica sau cine poate îmi va da dreptate. Eu aşa am înţeles şi aşa am ales să fac. Aş dori doar că unele din voi, cele care citiţi aceste rânduri, să înţelegeţi cât de importante sunteţi pentru Cineva.

Ca orice fata am visat la un print frumos care sa vina calare pe un cal alb, sa ma rapeasca si sa traim o minunata poveste de dragoste. Ei bine, daca acestea erau visele mele din copilarie, realitatea mea s’a dovedit a fi alta atunci cand am ajuns la varsta adolescentei. Societatea noastra considera multe fapte a nu fi pacat cand de fapt ele sunt un MARE PACAT. De ce spun asta, pentru ca observ in jurul meu atatea fete si baieti care se poarta imoral, care isi bat joc unii de altii doar pentru a-si satisface dorintele personale, care se vand ieftin obtinand pumni plini de lacrimi. Intotdeauna mi’am dorit un baiat care sa ma iubeasca, sa ma respecte, sa fie sincer si deschis cu mine. Niciodata nu mi’a placut ce vad la altii. Sa stiti, nu e usor sa nu faci ce fac ceilalti tineri, pentru ca ajungi sa fii subiectul cel mai interesant pe seama caruia sa faci glume. Am suferit mult, dar am stiut intotdeauna ca nu este bine sa fac multe lucruri care nu mai sunt “pacat”. Constiinta mea nu putea nega realitatea iar pacatul l’am considerat intotdeauna pacat.

Ca orice adolescentă, mi’am dorit un prieten, pe cineva să’mi fie aproape, dar Slavă Domnului ca m’a pazit de multe lucruri pe care nu le’am inţeles pe moment, dar acum iI multumesc. Am avut “prieteni”, dar erau doar copilarii. Nu am iesit niciodata in oras si nici nu ne’am sarutat vreodata. Nu a fost nimic serios, pentru ca totul dura doar o zi doua si atat. Imi vine sa si rad cand imi amintesc. Tin minte ca un baiat mi’a cerut prietenia, eu am acceptat, si cam atat a fost. Prietenele mele stiau ca am prieten si asta ma facea sa fiu mai “speciala”. Cand am crescut putin mai mare, am inceput sa vorbesc cu un baiat crestin. Era mai mare cu vreo 5ani decat mine si am acceptat sa fiu prietena lui. Ieseam impreuna sa ne plimbam, imi facea mici atentii precum o floare sau o poezie scrisa de el, imi trimitea mesaje dragute, insa din teama si pentru ca ma simteam oarecum incomoda in prezenta lui, am ales sa ne despartim. Am stat o luna impreuna dar mereu a fost respectuos cu mine. Am apreciat mult lucrul acesta. Ce m-a impresionat la el, si imi voi aminti cu drag, este ca el nu va spune “Te iubesc” niciodata unei fete, ci doar sotiei lui. Mai rar baieti asa. Il apreciez. Oamenii din ziua de azi spun prea usor “Te iubesc!” si asta doar la interes.

Am inteles ca nu sunt destul de matura, si mi’am dat seama ca nu asa se incepe o prietenie. M’au invatat ca trebuie sa ma rog pentru viitorul meu sot si ca trebuie sa merg inaintea lui Dumnezeu cu problema mea, sa i’o spun Lui iar El se va ingriji de toate. Mi’a mai placut de un baiat. Eram atat de buni prieteni, insa eu simteam mai mult pentru el. M’am rugat si l’am rugat pe Dumnezeu sa’mi spuna daca este el cel potrivit, iar daca nu este, sa ne desparta. Asa s’a si intamplat. Dintr’o data acel baiat nu mi’a mai vorbit. N’am inteles pe moment de ce, pentru ca nu mi’am amintit de rugaciunea facuta cu ceva timp in urma . Am suferit enorm, pentru ca pur si simplu nu intelegeam de ce el nu’mi mai vorbeste, si din senin, fara macar vreo explicatie.

Dar Dumnezeu este atat de minunat si de uimitor. El se gandeste la toate si ne da mai mult decat am cerut si am visat. A trimis in viata mea o persoana minunata, cea mai minunata din lumea intreaga (bine asa consider eu pentru mine :p). Cand l’am cunoscut pe cel care curand imi va deveni sot, nu m’am gandit niciodata ca vom fi impreuna, mai ales in circumstantele in care ne’am cunoscut. A fost ciudat, tare ciudat. Eu intre timp ma rugam pentru viitorul meu sot si chiar daca aveam doar 19ani, nu’mi doream sa am un prieten doar de dragul de al avea. Doream sa incep o relatie de prietenie cu un baiat, dar care pe viitor sa duca la casatorie. Bine asta daca totul ar merge bine. Inainte de a incepe o relatie cu el, i’am spus clar ca daca doreste sa fim prieteni, trebuie sa fim seriosi si sa luam in serios prietenia noastra. Daca nu are aceleasi intentii ca si ale mele, atunci fiecare isi vede de drumul lui si ramanem amici ca la inceput. Poate veti spune ca am fost cam dura, insa eu nu cred. De ce sa incep o prietenie care sa nu stiu incotro duce? Eu nu vreau sa ma joc de’a dragostea cum fac multi in ziua de azi. Nu pot da o parte din mine azi cuiva, maine altcuiva si tot asa. Si sotului pe care il voi avea intr’o zi? Lui ce ii mai ramane? Nimic… Am ales sa fiu sincera, sa fiu serioasa si sa nu ma joc cu inima oamenilor. Am spus lucrul acesta multor persoane, si voi continua sa’l spun, chiar daca multi se vor uita stramb la mine si vor rade. Nu’mi pasa! Vreau doar sa fac Voia lui Dumnezeu. Nu voi raspunde in fata oamenilor in ziua judecatii, ci in fata lui Dumnezeu. Si cred din toata inima ca daca eu sunt serioasa cu cel de langa mine, si sincera, Dumnezeu imi va da o familie binecuvantata! Viitorul meu sot, este un baiat minunat, este mai mult decat mi’am dorit si mai mult decat L’am rugat pe Dumnezeu sa’mi dea. El este darul meu de la Dumnezeu! Chiar si numele lui inseamna “darul lui Dumnezeu”. Amandoi suntem un dar unul pentru altul din partea lui Dumnezeu.

Dragele mele, doriti mai mult, nu va limitati sa cereti putin. Nu va alegeti viitorul sot dupa principiile acestei lumi. Cautati ca viitorul vostru sot, sa poarte in el chipul Domnului Isus. Rugati’va pentru el, chiar daca inca nu’l cunosteti, si spuneti’I lui Dumnezeu sa il pregateasca pentru voi. Si, aveti credinta!

Sursa: soaptainimii.wordpress.com