DARUL CELIBATULUI

„Fiecare are de la Dumnezeu darul lui” (1 Corinteni 7:7)

Nu e nimic greșit să fii necăsătorit. Uneori, când vedem o femeie frumoasă sau un bărbat prezentabil, care nu este căsătorit, ne gândim: „Oare ce cusur au?” Niciunul! Firește, un defect ar putea avea dacă ar fi căsătorit(ă), întrucât e mai bine să fii singur decât să te căsătorești cu persoana nepotrivită. O istorie despre doi prieteni spune că la un moment dat, unul dintre ei a observat că celălalt poartă verigheta pe degetul arătător de la mâna dreaptă. Așa că l-a întrebat: „E verigheta ta?” Prietenul său i-a răspuns: „Da!” Primul a întrebat: „De ce o porți pe degetul nepotrivit de la mâna nepotrivită?” Prietenul i-a răspuns: „Pentru că m-am căsătorit cu femeia nepotrivită!” Zâmbim amar… Biblia ne învață însă că celibatul nu este doar o viață frumoasă, ci este un dar de la Dumnezeu. Apostolul Pavel scrie: „Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.” Asta nu înseamnă că a fi necăsătorit te face mai spiritual decât dacă ai fi căsătorit. Dar adevărul este că unii au fost aleși de Domnul și li s-a dat harul să rămână celibatari. Pavel a fost unul dintre aceștia. El scrie: „Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine” (1 Corinteni 7:8). Pavel a petrecut anii misiunii sale, în afară de șapte, în închisoare, unde a scris epistolele. Misiunea pe care a primit-o de la Dumnezeu era mai potrivită pentru cineva necăsătorit. Așadar nimeni nu trebuie să se rușineze vreodată, sau să se simtă stânjenit, pentru că este necăsătorit!