Da-Mi sa beau

"Acolo se afla fantana lui Iacov. Isus, ostenit de calatorie, sedea langa fantana. Era cam pe la ceasul al saselea. A venit o femeie din Samaria sa scoata apa. `Da-Mi sa beau`, i-a zis Isus." (Ioan 4,6.7)

Isus si ucenicii Sai calatorisera multe mile sub soarele arzator al amiezii. "Obosit de calatorie, S-a asezat langa fantana, in timp ce ucenicii Sai s-au dus sa cumpere de mancare." Rabinii ingaduiau schimburile comerciale cu samaritenii, in caz de nevoie, dar condamnau categoric orice contact social cu acestia. "Mergand sa cumpere hrana, ei lucrau in armonie cu obiceiul natiunii lor. Dar dincolo de aceasta nu treceau. Sa ceara de la un samaritean sa le faca bine sau ei sa-l ajute, nu intra nici in mintea ucenicilor lui Hristos."
O femeie samariteanca s-a apropiat de fantana lui Iacov si-a umplut ulciorul cu apa si se pregatea sa plece, cand, pe neasteptate, Isus i-a cerut apa sa bea. "Un oriental nu ar fi refuzat un astfel de lucru. In Rasarit, apa era numita `darul lui Dumnezeu`. A da de baut unui calator insetat era considerat ca o datorie atat de sfanta, incat arabii din desert si-ar fi parasit drumul numai pentru scopul acesta. Cererea Sa a surprins-o pe femeie. "Cum, Tu, iudeu, ceri sa bei de la mine, femeie samariteanca?" Isus, cautand o cale catre inima ei, in loc sa-i ofere vreo favoare, i-a facut o rugaminte – i-a cerut apa. Acela care a facut oceanul, care stapaneste apele adancului celui mare, Acela care a deschis izvoarele si paraiele pamantului, Se odihnea de oboseala la fantana lui Iacov si avea nevoie de bunavointa unui strain pentru a primi apa in dar. "Drept raspuns, Isus i-a zis: `Daca ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: "Da-Mi sa beau!", tu singura ai fi cerut sa bei, si El ti-ar fi dat apa vie`" (Ioan 4,10).
Femeia nu vedea in fata ei decat un calator iudeu prafuit si obosit de drum, asezat pe marginea fantanii, dar simtea ca Isus era deosebit. Schimbandu-si tonul, ea I s-a adresat cu respect. Fantana era adanca si Isus nu avea nici franghie si nici ulcior. Si atunci, de unde avea sa-i dea "apa vie"? Nici o apa nu putea fi mai dulce decat aceea scoasa din fantana stramosilor ei. "Ea privea inapoi la parinti, inainte - spre venirea lui Mesia, cu toate ca Nadejdea parintilor, Mesia, era langa ea si nu-L cunostea."