DĂ DOVADĂ DE HAR, CĂCI ȘI TU AI NEVOIE DE EL

„Dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos” (Galateni 2:21)

Deși harul nu-i dă nimănui dreptul de a trăi după bunul său plac, judecata care vine în urma pretenției ca ceilalți să trăiască după standardele noastre a provocat daune imense. Chuck Swindoll scrie: „Legalismul răspândește un venin care paralizează, ne orbește, ne face mai insensibili și trezește în sufletul nostru mândria. Dragostea este umbrită de un panou mental, pe care apare o lungă listă care le pretinde celorlalți să se ridice la un anumit nivel. În scurt timp prietenia este fracturată de o atitudine de judecată și de o privire critică. Și înainte să tragi concluzia că ești nevinovat, analizează-ți reacția atunci când te întâlnești cu un credincios care nu crede, nu se poartă sau nu se îmbracă în același fel ca și tine. Chiar și atunci când ai impresia că ești destul de abil ca să-ți ascunzi adevăratele sentimente, ele apar în „privirea ta înpietrită și în atitudinea „sunt mai sfânt decât tine.” Domnul Isus a zis: „Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiți, şi nu veţi fi osândiți; iertaţi, şi vi se va ierta” (Luca 6:37). Un creștin care judecă se poartă ca și cum, dacă stinge lumina cuiva, lumina lui va străluci mai puternic. Dar nu este așa. Pavel scrie: „Dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.” Tu spui: „Dar dacă cineva cade de pe cale sau păcătuiește intenționat?” Biblia spune: „chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu” (Galateni 6:1). Când îți iei singur dreptul de a-i condamna pe alții – le refuzi același har de care s-ar putea să ai nevoie și tu înainte ca ziua să se sfârșească.