Cursa vicleana

Vrăjmaşul nostru luptă cu mare viclenie ca să ne prindă în laţul său. Spurgeon spunea că în Anglia este un soi de păsări, care nu puteau fi prinse de păsărari, căci nu intrau, cu nici un chip, în capcană. Atunci au recurs la vicleşug. Au făcut o colivie dublă, într-o parte au pus o pasăre vie din soiul acela, iar a doua parte era colivie capcană. Fără să-şi dea seama, păsările atrase de ciripitul celei din colivie intrau în capcană.
Înşelarea credincioşilor prin credincioşi formali, azi, e la ordinea zilei. Cîţi băieţi n-au fost înşelaţi prin fete care păreau credincioase! Şi invers, cîte fete credincioase nu au fost înşelate prin băieţi care păreau buni! Atragerea la păcat prin cei ce îşi zic credincioşi face mult mai multe ravagii decît persecuţia. Fratele Tocan a devenit beţiv, datorită faptului că un credincios 1-a îndemnat la băutură. El fusese beţiv înainte de pocăinţă, dar după ce s-a pocăit, n-a mai pus băutură în gura lui. Cînd un altul, care îşi zicea frate, a stăruit de el să bea, a sorbit paharul, dar el nu s-a mai putut opri. Atenţie la acest fel de amăgire în lupta cu vrăjmaşul.