„Cum v-am iubit Eu” (2)

   În primele zile ale aceste luni am întrebat: „Dacă ai fi în căutarea bisericii adevărate, ce criteriu ai folosi pentru a o descoperi? De la ce ai porni? Dacă ar veni la tine un om care ti-ar spune că nu mai are mult de trăit și că are nevoie să-l ajuți să-L cunoască pe Dumnezeu, ce vei alege să-i spui?” Concluzionăm că nu e ușor să-i vorbești într-un timp scurt despre toate convingerile tale.

   Oamenii care caută ajutorul divin au nevoie să știe în primul rînd că Tatăl lor ceresc îi iubește. De aceea a venit Isus pe pămînt. Dumnezeu vrea să li se înfățișeze oamenilor ca fiind un Dumnezeu al dragostei, pentru ca ei să Îl poată cunoaște. De aceea avem nevoie noi, creștinii, să fim caracterizați de iubirea de oameni.

   Ca instituție, biserica nu trebuie să se așeze în locul lui Dumnezeu, ca scop în sine. Ea trebuie să-i conducă pe oameni la Dumnezeu. Pentru a trece testul adevărului și al bisericii adevărate, ea trebuie să-i pună pe oameni în legătură cu o Ființă de la care pot primi iubire și căreia Îi pot răspunde cu iubire.

   Organizarea, mecanismele, ritualul, ordinea pot fi o reprezentare vizibilă și materială a Divinității, dar nu sunt ele însele Dumnezeu. Dacă noi, membrii bisericii, nu îl reprezentăm pe Hristos printr-o purtare iubitoare, atunci nu le putem oferi oamenilor decît o organizație căreia să i se alăture.

   Aceasta este una dintre cele mai serioase probleme cu care ne confruntăm. Avem tendința de a face lucrări bune prin intermediul organizației. Lucrăm în grupe. Poate că nu e posibil altfel. Dar, în general, Domnul Hristos a lucrat de la om la om. Noi ținem predici înaintea bisericii. Facem colecte. Lucrurile acestea nu sunt rele atîta timp cît nu iau locul lucrării personale cu oamenii. Nu este bine să permitem ca mărturia noastră personală să se piardă în acțiunile de grup sau în organizație.

   Iubirea față oameni trebuie demonstrată personal.