Cum ucide bârfa

Cum ucide bârfa

   Ziceam odată despre invidie că este ca şi scalpul bolnav, de pe care părul cade până rămâi chel. Asta se întâmplă dacă nu „tratezi" invidia. Tehnica respectivă e folosită şi atunci când ne referim la alte păcate. Minciuna, bârfa, clevetirea, încep să-ţi smulgă părul fir cu fir, şi dacă nu opreşti „procesul", e grav.
   O soră din biserica „X" a mers la soţia păstorului şi i-a zis: „Ştii, de fiecare dată când predică soţul tău, văd deasupra lui o lumină, aşa, divină, şi de aceea cred că e cel mai bun predicator din biserica noastră." Soţia păstorului X s-a bucurat nespus, şi a mers la soţia predicatorului Y şi i-a istorisit ceea ce a auzit. Doar că ea a adăugat: „Ştii, despre fratele a zis că nu vede nimic...îmi pare rău...dar să recunoaştem că nu fiecare e un orator bun şi..." 

   Evident, femeia s-a simţit jignită şi la rându-i a mers la o altă soră din biserica şi a început să o bârfească pe prima, cea a cărui soţ era „favorizat". Lanţul aceasta, iniţial din câteva verigi ale bârfei, s-a întins mult, mult, evoluând de la bârfă la minciună, de la minciună la complot, de la complot la partide şi de la partide la dezbinarea acelei biserici, care a rămas până acum la douăzeci de membri.
   Aceasta nu este o poveste. E cruda realitate a rezultatelor pe care le produce bârfa, a consecinţelor pe care le poate avea ea. Bârfa este un păcat. Ea ucide relaţii.

   Ajută-ne Doamne să fugim de ea.