CUM PUTEM PRIMI IERTAREA LUI DUMNEZEU?

„Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5)

După ce Dumnezeu l-a iertat pe David de adulter și crimă, el a scris: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie! Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (v. 1-5). Păcatul nemărturisit și neiertat te face să te simți mizerabil. Însă după ce l-ai mărturisit și ai primit iertarea lui Dumnezeu, nu mai trebuie să te simți așa. Așadar, de ce te simți nefericit? De multe ori, lucrul acesta se datorează felului în care ai fost crescut. Am crescut, auzind mereu cuvinte precum: „Sper că nu te simți bine pentru ce ai făcut!” sau „Rușine să-ți fie!” Și dacă greșeala noastră a fost mare (cum ar fi de exemplu avarierea mașinii familiei), atunci cu siguranță cuvintele au fost și mai dure. Cu alte cuvinte, suntem programați să simțim vinovăție pe termen lung. Vestea bună e că iertarea lui Dumnezeu nu funcționează așa. Când ne recunoaștem vinovăția și ne mărturisim păcatul, urmează și curățirea de păcat, iar încrederea noastră în Dumnezeu este restaurată. Nu-l lăsa pe Satan să te condamne în continuare. Refuză să trăiești cu sentimentul vinovăției și al rușinii. Astăzi, spune împreună cu psalmistul: „Tu ai iertat vina păcatului meu.” Și-apoi, du-te și trăiește liber, plin de încredere și de bucurie!