Cum e să fii “single” când toate prietenele tale sunt “in a relationship”

Cred că ţi-ai dat seama încă de când ai citit titlul că subiectul de azi e unul dintre cele mai delicate. Pentru mine, cel puţin, e subiectul care mă va face cel mai mult vulnerabilă în faţa voastră. Dar atunci când am acceptat să scriu în această rubrică mi-am luat şi angajamentul să îmi deschid inima în faţa voastră, să vă povestesc despre cum experienţa prin care am trecut m-a făcut să văd lucrurile în cele mai importante domenii cu care noi, fetele, ne confruntăm. Ştiu că subiectul ăsta despre relaţii e unul care ne cam preocupă pe toate, aşa că o să vă spun cum am ajuns să văd eu lucrurile, cu speranţa de a vă ajuta pe acelea dintre voi care se confruntă cu aceleaşi probleme cu care m-am confruntat şi eu.

V-am spus deja că aveam 19 ani când am aflat că am cancer şi că una dintre multele întrebări cu care mă confruntam era cea legată de viitorul meu. Timpul a trecut, Domnul m-a vindecat, dar întrebările continuau să apară. Aşa am ajuns să mă confrunt cu una dintre cele mai importante: voi găsi un băiat suficient de puternic să mă accepte aşa, cu povestea mea? Era o vârstă la care era normal să îmi pun astfel de întrebări, dar eu eram conştientă că situaţia mea era altfel… Până atunci nu avusesem nici un prieten şi sincer, în perioada liceului nu mi-a fost tocmai uşor să fiu în grupul minoritar, al fetelor singure. Poate o să zâmbiţi când o să citiţi asta, dar întrebarea cea mai frecventă pe care i-o adresam Domnului în perioada aia era următoarea: Doamne, de ce eu, care îmi doresc un singur băiat cu care să fiu pentru totdeauna, sunt tot singură, pe când multe dintre prietenele mele care îşi schimbă prietenii la câteva luni, găsesc tot timpul pe altcineva? Răspunsul a fost simplu: tocmai de-aia, Manuela, pentru că vrei altceva! Dacă ai vrea şi tu ceva la fel cu celelalte fete, ai putea avea, ştii asta… Dar pentru ceea ce vrei tu e nevoie de timp şi pregătire.

Timpul a trecut şi băiatul meu special nu a apărut. Una din cele mai mari dorinţe din sufletul meu e ca primul băiat cu care o să fiu să devină soţul meu. Nu e o dorinţă care îmi face viaţa uşoară! Am luptat şi lupt în fiecare zi pentru asta. Nu e deloc uşor, mai ales că parcă în ultimii ani toţi prietenii mei intră în relaţii, se căsătoresc… Şi mai ales nu mi-e uşor când apare câte un băiat care îmi oferă mai multă atenţie decât ar trebui, dar Domnul îmi spune că nu e el cel pe care îl aştept. Ravi Zacharias spunea că “dacă mariajul este atât de măreţ pe cât spune Biblia că e, atunci merită să aştepţi până eşti gata pentru momentul potrivit şi pentru persoana potrivită.” Şi eu cred că aşa este! Şi nu vreau altceva decât o căsnicie după standardele lui Dumnezeu, până la cele mai mici detalii! Oricât timp ar mai trebui să aştept pentru asta…

Ştiu că pentru mulţi sunt o ciudată din punctul ăsta de vedere şi sincer, au fost momente în care îmi era ruşine să spun că nu am avut niciodată un prieten. Dar acum pot să spun din toată inima că sunt mulţumitoare pentru asta, ştiu că într-o zi mă voi bucura din plin că am aşteptat! Pentru că ştiu ce aştept! Pentru că pe mine nu mă defineşte numărul de prieteni avuţi sau nu! Pentru că într-o zi, soţul meu îmi va mulţumi şi va fi mândru de mine! Pentru că nu am nevoie să cunosc nu- ştiu- câţi băieţi “ca să câştig experienţă” înainte de a fi cu soţul meu, pentru că oricum fiecare relaţie e diferită. Pentru că nu vreau să am o relaţie doar de dragul de a avea o relaţie. Pentru că nu văd rostul unei relaţii care nu conduce spre căsătorie. Pentru că nu vreau să-i dăruiesc viitorului meu soţ doar bucăţi din mine, ceea ce a mai rămas din alte relaţii. Pentru că nu vreau ca alţi băieţi să ştie despre mine lucruri pe care ar trebui să le ştie doar soţul meu. Pentru că ştiu că faptul că îl aştept pe el mă onorează pe mine şi îl onorează pe el.

Da, mi-ar plăcea ca şi eu să fiu prima fată din viaţa viitorului meu soţ. Mi-ar plăcea să ştiu că în timpul ăsta în care eu îl aştept, pregătindu-mă să devin femeia visurilor lui, el mă caută deja, pregătindu-se să devină bărbatul visurilor mele, nu să “câştige experienţă” cu alte fete. Mi-ar plăcea să ştiu că dacă eu m-am păstrat pentru el, şi el s-a păstrat pentru mine. Asta e situaţia ideală, la care eu visez. Dar asta nu înseamnă că dacă într-o zi va apărea în viaţa mea un băiat cu toate calităţile pe care eu mi le doresc să le aibă, şi voi avea convingerea că el e pentru mine, dar a mai fost cu altcineva, o să-l las să plece. Nu, pentru că ştiu că Domnul poate să restaureze inimi şi relaţii. Şi dacă El l-a adus aşa în viaţa mea, e cu un scop. Şi vreau să fac voia Lui şi în domeniul ăsta şi să fiu cu băiatul pe care El l-a pregătit pentru mine, pentru că El mă cunoaşte cel mai bine şi ştie de ce am nevoie.

Mulţi sunt cei care îmi spun că sunt prea visătoare, prea pretenţioasă, că prea mult mă bazez pe ceea ce citesc în cărţile din domeniu, care prezintă situaţii ideale, atunci când fac afirmaţiile astea. Dar nu e aşa. Mă bazez pe faptul că Domnul meu e credincios şi vrea ce e mai bun pentru mine, pentru că ştie de ce sunt capabilă atunci când iubesc. Şi pentru că sunt gata să lupt pentru căsnicia mea, atunci când o voi avea. Pentru că deşi încă nu îl cunosc, am învăţat să mă rog pentru soţul meu, şi deja îl iubesc. Şi fac asta ca un semn al credinţei mele. Am citit undeva o chestie faină, care mi-a rămas în minte: “Dacă nu poţi să-ţi iubeşti soţul înainte să-l vezi, înseamnă că nu ai suficientă încredere în Dumnezeu.” Şi tind să cred că e aşa. Pentru că până acum, am primit ce e mai bun de la El, de ce s-ar opri acum, când e vorba de ceva atât de important? Poate că acum par o visătoare naivă, dar ştiu că soţul meu va fi cel mai iubit dintre pământeni, pentru că abia aştept să aplic toate lucrurile extraordinare pe care le învăţ acum, în relaţia mea cu el. Pentru că aleg să-i cred pe cei care mă cunosc şi îmi repetă că o să fiu o mare binecuvântare pentru soţul meu şi că voi fi binecuvântată cu un soţ pe măsură. Pentru că următorul verset se va împlini în viaţa soţului meu: “Cel ce găseşte o soţie găseşte ce este bine şi primeşte astfel o FAVOARE de la Domnul.” (Proverbe 18: 22)

Acum ştiu că dintre cele care citiţi sunteţi şi care aţi avut mai multe relaţii înainte de cea actuală, dar cum spuneam mai sus: Dumnezeu poate să restaureze relaţii! El are pentru fiecare dintre noi o poveste de dragoste specială! Eu am ales să scriu despre asta pentru că ştiu că mie nu mi-a fost deloc uşor cu decizia pe care am luat-o, dar vreau să vă spun clar şi răspicat, celor care sunteţi în aceeaşi situaţie, că se poate! Nu va fi uşor, dar va merita! Ştiu că te-ai săturat să tot auzi că va veni şi timpul tău, că trebuie să ai răbdare… şi ştiu că e frustrant, pentru că de obicei replicile astea vin din partea prietenilor tăi căsătoriţi, dar fă în aşa fel încât să ajungi să crezi asta în inima ta. Şi dacă tu îţi vei face partea, şi vei rămâne credincioasă deciziei de a-ţi onora viitorul soţ, cu siguranţă Domnul şi-o va face pe-a Lui. Foloseşte cu înţelepciune timpul ăsta în care eşti singură, încercând să ajungi la standardele înalte la care ai fost creată să trăieşti şi cu siguranţă că în acest fel vei deveni femeia visurilor soţului tău. Iar atunci când va veni timpul să vă întâlniţi, calităţile acelea nepieritoare în dezvoltarea cărora tu te-ai investit vor fi cele care îi vor atrage atenţia spre tine, îl vor face să te remarce din mulţime… Şi sunt convinsă că o astfel de relaţie, între doi oameni care au ştiut să aştepte, să ia lucrurile pe rând, să-L pună pe Dumnezeu şi Voia Lui pe primul loc în vieţile lor, nu poate să fie decât una plină de binecuvântări!

“Când în cele din urmă învăţăm să respectăm şi să apreciem vremurile de aşteptare, Dumnezeu lucrează în avans. Şi chiar dacă nu putem vedea ce se întâmplă, lucrurile care ne vor bucura mai târziu, se desfăşoară chiar acum în spatele scenei.” [Joyce Meyer]

Sursa: flacarainchinariimedia.ro