CUM BIRUIM CETATILE MICI

CUM BIRUIM "CETATILE" MICI


Dupa ce Dumnezeu a facut sa cada cetatile Ierihonului inaintea poporului evreu, acesta a inceput sa creada ca e puternic, ca poate birui usor cetatea Ai, care era mai mica, folosind doar un numar mic de osteni.
Iosua 7:3,4,5
"S-a intors la Iosua si i-au spus: degeaba mai faci sa mai mearga tot poporul; doua sau trei mii de oameni vor ajunge ca sa bati cetatea Ai; nu osteni tot poporul ; caci oamenii aceia sunt putini la numar.
Aproape trei mii de oameni au pornit, dar au luat-o la fuga dinaintea oamenilor din Ai. Oamenii din Ai le-au omorat aproape trezeci si sase de oameni; i-au urmarit... si i-au batut in vale. Poporul a ramas incremenit si cu inima moale ca apa."
Asa se intampla si cu noi; dupa ce am fost iertati de Domnul Iisus, am fost curatati si El ne-a scos biruitori din"Ierihonul"pacatelor noastre, incepem sa avem o parere buna despre noi.
Nu realizam ca , de fapt, noi n-am avut niciun merit in aceasta victorie, ci totul a facut numai Dumnezeu pentru noi, toata lupta a dus-o El, noi doar am strigat de bucurie.
Devenim increzatori in noi , suntem siguri de biruinta asupra ispitelor si vrem sa luptam singuri.Dar in acest caz, singurul lucru pe care-l obtinem , este doar un esec total, pentru ca noi nu putem obtine nicio biruinta, fara ajutorul si binecuvantarea Domnului.
Primul lucru pe care a trebuit sa-l faca evreii, a fost acela de a scoate la iveala pacatul, pe care numai Dumnezeu il stia; faptul ca Acan luase din lucrurile date spre nimicire.
Si noi, pentru a merge mai departe, pe calea stramta, trebuie sa scoatem la iveala orice ramasita de pacat din inima noastra si sa venim cu inima "sfasiata" , asa cum "si-a sfasiat hainele"Iosua si "s-a aruncat la pamant pana seara inaintea chivotului Domnului, el si batranii lui Israel si si-au presarat capul cu tarana."
E intr-adevar, dureros, sa-l mai superi pe Dumnezeu, dupa ce ai fost iertat, dupa ce ai crezut in domnul Iisus.
Te doare mult greseala facuta, pentru ca stii ca asta il costa atat de scump pe Mantuitorul; adaugi la suferinta Sa, adaugi la bicele care-I brazdau trupul...
Doamne, ajuta-ne sa nu mai adaugam la suferintele Tale, pe care le-ai avut in locul nostru!

Domnul , in bunatatea Sa, ne iarta si ne spune ca si lui Iosua la vers. 13, din cap. 7;
Scoala-te, sfinteste poporul. Spune-le: sfintiti-va pentru maine ".
Iar in Iosua 8:1
"Nu te teme si nu te spaimanta! Ia cu tine pe toti oamenii de razboi, scoala-te, suie-te impotriva cetatii Ai. Iata, ca iti dau in mainile tale pe imparatul din Ai[Domnul i-l da in maini, nu-l cucereste poporul cu puterea sa] si pe poporul lui, cetatea lui si tara lui."
Uneori, a lupta cu "ispitele mici"[asa le numim noi]e mai greu decat a cuceri cetati mari, ale caror ziduri le-a daramat Dumnezeu.
Evreii au cucerit cetatea mica, Ai, cu mai multi oameni si cu o tactica de razboi mai elaborata, decat atunci cand s-au daramat zidurile Ierihonului, pentru ca atunci a facut Dumnezeu totul, ei n-au avut altceva de facut decat sa scoata"strigate mari" de biruinta.
Dar Iosua "nu si-a tras mana, pe care o tinea intinsa cu sulita, pana ce toti locuitorii au fost nimiciti cu desavarsire".
Asa procedeaza si cu noi , Domnul. Imediat dupa ce ne "sfintim"El ne da putere sa biruim orice ispita.
Dar si noi trebuie sa facem acelasi lucru , pe care l-a facut Iosua: sa tinem in mana, in inima si in viata, "sulita" cuvantului lui Dumnezeu, si sa ne sprijinim pe ea, pana biruim.
Nu trebuie sa luptam singuri , ci cu Cuvantul Domnului.
Cu ispita, nu putem lupta, daca ne gandim tot timpul la ea, ci doar daca ne umplem inima si mintea cu lucruri bune si sfinte, mai ales cu cugetarea la cuvintele Scripturii. De aceea Dumnezeu a zis lui Moise: "cugeta asupra ei zi si noapte".
Imediat dupa biruinta asupra cetatii Ai, Iosua si poporul "au zidit un altar Domnului...pe muntele Ebal" si apoi au scris din nou legile si poruncile Domnului pe acele pietre, si intreg poporul, impreuna cu preotii, levitii si chiar cu strainii, in asa fel, incat n-a ramas nimic din ce poruncise lui Moise Domnul,pe care care sa nu-l fi citit Iosua in fata intregii adunari a lui Israel."-Iosua 8:35.

La fel sa facem si noi, sa multumim Domnului pentru biruinta asupra ispitei, si apoi sa ne cufundam in studierea Cuvantului lui Dumnezeu, in cugetarea asupra lui si in implinirea acestuia , in toate amanuntele vietii noastre.
Sa ne ridicam in minte si inima "stalpi de aducere aminte", ca sa ne amintim totdeauna ca numai prin Domnul am avut biruinta , El ne-a insotit si ne-a calauzit.
Tu mai ai cetati "mici", necucerite inca?
Daca nu, ferice de tine,caci le-ai nimicit cu desavarsire si vei fi rasplatit , dar daca mai ai inca,"Sfinteste-te,caci Domnul ti le va "da in maini", apoi zideste altar de multumire Domnului, si "ridica-ti stalpi de aducere aminte"!