CUM BINECUVANTAM?

CUM BINECUVANTAM?

Ce binecuvantare frumoasa rosteste Boaz, asupra tinerei moabite, care venise sa stranga spice in ogorul sau!
Rut2:12
"Domnul sa-ti rasplateasca ce ai facut, si plata sa-ti fie deplina din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel , sub ale carui aripi ai venit sa te adapostesti!"
Dar imediat dupa ce a rostit aceasta binecuvantare, el a si inceput sa contribuie la indeplinirea ei.
Primul lucru pe care l-a facut, a fost acela de a-i permite sa culeaga spice in urma seceratorilor sai, nu numai in acea zi, ci "pana la sfarsitul seceratului orzurilor si seceratului graului" Mai mult, el a spus slujitorilor lui : "lasati-o sa culeaga spice intre snopi, si sa n-o opriti,si chiar voi sa-i scoateti din snopi cateva spice".
Apoi , Boaz a invitat-o sa stea la masa cu slujnicele lui, si sa bea apa din vasele lor.
A mers inainte cu faptele de binecuvantare: a lasat-o sa doarma in aria sa, i-a dat "sase masuri de orz", si asa cum a zis Naomi,"n-a avut odihna" pana n-a sfarsit totul pentru binecuvantarea ei.
Pentru ca nimeni altul n-a facut rascumpararea, Boaz a rascumparat-o si pe Rut, moabita si toata averea celor doi fii ai Naomei.
Astfel, Boaz a desavarsit binecuvantarea pe care i-o facuse.
Ce lectie frumoasa despre binecuvantare!
E frumos, e inviorator, sa binecuvantam cu gura noastra, dar cat de minunat e sa binecuvantam si cu fapta!
Asa spunea odata un frate: "Domnul nu are alte brate, pe pamant, cu care sa binecuvinteze, decat ale credinciosilor Lui, si nici alte buzunare din care sa dea bani celor lipsiti!"
Vedem ca Boaz n-a inceput binecuvantarea dandu-i lui Rut vreo mare avere, ci doar lasand-o sa culeaga spice in ogorul sau.
Nici noua nu ne cere Domnul sa facem lucruri extraordinare, nemaiauzite si nemaivazute!
Ci El ne indeamna sa facem ceea ce ne sta in putinta.
Atunci cand vedem pe cineva in nevoie, sa-l binecuvantam cu gura, dar sa ne gandim cu ce i-am fi de folos, ce-am putea face pentru a-l ridica?
Dar mai intalnim inca o binecuvantare in acelasi text: binecuvantarea Naomei fata de nora sa, Rut. Ea a binecuvantat-o la plecarea ei,in cuvinte frumoase, dar apoi, pentru ca au plecat impreuna , intreaga purtarea a Naomei a fost o binecuvantare pentru Rut.
Naomi a fost , in primul rand, o pilda de viata; de aceea Rut n-a vrut s-o paraseasca, ci a urmat-o in tara ei, "ca sa slujeasca Dumnezeului ei." Apoi ,ajunse in tara lui Israel, a sprijinit-o, a sfatuit-o , a fost tot timpul alaturi de ea. Ce frumos mod de a binecuvanta!
Si noi putem binecuvanta in multe feluri.
Nu pot uita povestirea unei surori credincioase; avea cinci copii, iar sotul era plecat in razboi. Vremurile erau grele, iar ea muncea din greu pentru a-si creste copiii.
Nu-i era usor; uneori nu dormea nici noaptea, ci lucra cu acul , ca sa mai castige ceva in plus, ca sa-si poata hrani copiii.
In satul lor, a venit o femeie straina.
Din cauza razboiului, pierduse tot ce avusese si ramasese a nimanui, fara un adapost deasupra capului.
Era o femeie desteapta, scolita, dar necazurile o rapusesera.
Umbla prin sat, incaltata cu niste cizme, in mijlocul verii, pentru ca alta incaltaminte nu avea, iar desculta, cum erau satenii, nu putea umbla, pentru ca nu era obisnuita.
Cauta de munca prin sat, dar nimeni n-o chema la munca, pentru ca ea nu era obisnuita cu munca la camp, cu sapa, in zilele toride.
Vazand-o fara niciun ajutor, credincioasa i-a spus: "Vad ca nu-ti gasesti rostul in satul nostru; vino si stai la mine si ma ajuti la treburile casei, ce mancam noi vei manca si dumneata, ca la camp vad ca nu poti lucra, iar aici, altceva de munca nu gasesti".
Femeia a primit bucuroasa si a stat la credincioasa aproape doi ani, pana s-a terminat razboiul.
N-a fost usor, dar s-au ajutat reciproc si femeia l-a cunoscut pe Dumnezeu din viata credincioasei.
Vazandu-i curajul de a lupta cu greutatile, voiosia si speranta in Dumnezeu, a prins si ea curaj si si a inteles ca atunci cand Dumnezeu e cu tine, poti trece peste orice obstacole si greutati.Ele au ramas prietene multa vreme de atunci incolo; cand se vizitau, isi aminteau de perioada grea pe care o traversasera impreuna si faceau haz de cizmele cu care umblase alta data, femeia,in miezul verii.
Ce mult conteaza sa poti fii cuiva sprijin intr-o perioada grea a vietii!
Si daca o femeie cu cinci copii, al carei sot era plecat in razboi, a putut contribui la binecuvantarea altuia, oare noi, n-am putea sa o facem azi, pentru cineva aflat in nevoie?
Sa ne uitam in jurul nostru si sa binecuvantam cu vorba, dar si cu fapta, asa cum ne indeamna Apostolul Iacov, la Iacov 2:14,15
"Fratii mei, ce-i foloseste cuiva sa spuna ca are credinta , daca n-are fapte?Poate oare credinta aceasta sa-l mantuiasca?
Daca un frate sau o sora sunt goi si lipsiti de hrana de toate zilele si unul din voi le zice:"duceti-va in pace , incalziti-va si saturati-va! fara sa le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?"
La fel ne indeamna si Apostolul Ioan, la1 Ioan,3:18
"Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul".
Domnul sa ne dea putere sa binecuvantam cu gura, dar sa contribuim si cu fapta la implinirea binecuvantarii!