Crucea lui Hristos

”Crucea lui Hristos” a fost ținta lui Dumnezeu, mai dinainte de întemeierea lumii. Atunci El vedea istoria omului de la începutul creației și până la cruce... Doar crucea a fost ceea care a refăcut relația omului ruptă în Eden, cu Creatorul său. Eu m-am născut într-o biserică evanghelică și despre ”cruce” nu prea se vorbea pe atunci, fiindcă alții aveau crucea ca semn al lor și mai mult o disprețuiau, zicându-i IDOL. Foarte ușor, pentru unii, chiar a fost ca un idol, dar și pentru ceilalți s-a zădărnicit însemnătatea crucii, rămânând la citirea pasajului unde se vorbea de cruce și întemeindu-și credința și trăirea creștină pe reguli, tradiții și fapte bune, care, chiar fiind bune nu au avut și nu au putere de transformare a omului și de a schimba identitatea cuiva. Pavel zicea:

”De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înțelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.” 1Corint. 1:17.

Fiecare tradiție s-a dezvoltat conform credinței, pe care oamenii o susțineau și crucea a fost total zădărnicită, iar când propovăduirea și predicile au fost întocmite cu o înțelepciune strălucită din Scripturi, mesajul lor nu a trecut și chiar și acum de multe ori nu mai trece pe la cruce, acolo unde este, puterea crucii, puterea Evangheliei, puterea de a ”naște din nou” oamenii și nu doar de a-i face mai buni. Isus nu a venit să îmbunătățească firea omului vechi, ci ca el să moară și un alt om nou să se nască. De aceea oamenii, nu sunt siguri de mântuirea lor și nu-și cunosc identitatea în Hristos. Te doare, când unii creștini de zeci de ani în biserică, când aud vorbindu-se despre cruce, parcă le vorbești de ceva străin, au formate niște întărituri în minte despre cruce, de care, dacă omul nu dorește, nu scapă de ele.

”Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei care sunt pe calea pierzării: dar pentru noi care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.” 1Corint. 1-18.

Este mai dureros când crucea este o nebunie pentru cei care sunt pe calea mântuirii!!?? Și totuși Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască oamenii, prin nebunia propovăduirii crucii. Pe tot drumul din Eden și până la cruce, Dumnezeu a încercat să-l lămurească pe om de nimicnicia lui de a se salva singur și că are nevoie de UN SALVATOR. Însă până și astăzi mulți au doar, teologia crucii la nivelul minții și cu viața de zi cu zi, pedalează pe performanțele și faptele lor, de a se face după voia Domnului. 

Pot să fie predici foarte bune, despre oameni cu adevărat mari ai Scripturilor, dar dacă nu trec pe la cruce rămân doar predici frumoase și când întrebi ce s-a predicat?? Frumos!! și iar, și iar și ajung oamenii să sfârșească viața ascultând predici frumoase și înțelepte care nu transmit viață din Duhul, fiindcă Duhul Sfânt este cel care revelează Evanghelia și crucea lui Hristos omului, după care viața are un nou sens. Când crucea lui Hristos, va fi propovăduită în Biserică, Biserica va prinde viață, fiindcă va înceta propovăduirea despre cum să fim noi și vom învăța ce am devenit noi în urma crucii lui Hristos și ce a făcut El pentru noi la cruce. Apoi bineînțeles Biserica va începe să calce biruitoare, în făgăduințele ei aduse la cruce. 

Propovăduirea crucii lui Hristos, este pentru noi, puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Mulțumim, Tată, Isuse și Duhule Sfânt!! Fii în veci mărit și binecuvântat!!