Credință fără să vezi

1 Petru 1:8.”(ISUS) pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în EL, fără să-L vedeți și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită, pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre.”

Isus Hristos este Iubitul fiecărui ”fiu„ născut din EL, născut din nou prin Duhul Sfânt. Am ajuns să-L iubim și să credem în El, ascultând Evanghelia LUI, citită, predicată, învățată, am crezut-o urmând pașii pe care ”un fiu” înfiat în familia LUI are să-i facă, pe calea care a pornit. Mai sunt un fel de creștini care cred și Îl iubesc pe Domnul Isus, văzându-L răstignit și în diferite imagini, care-i fac nu să se bucure cu o bucurie negrăită și strălucită, pentru că nu au înțeles adevărata Veste Bună, a împăcării omului cu Dumnezeu prin har și prin credință și nu au priceput adevărata semnificație a crucii LUI. Aceștia nu știu de ce să se bucure. Îl văd un bebeluș neputincios săracu, ce frumușel este, Îl văd răstignit plâng de mila LUI, Îl văd ca într-o imagine când se spune că a înviat și bucuria lor este să mâncăm și să bem, El este viu, dar continuă să-L privească atârnat pe lemnul crucii LUI, închinându-se LUI mort. Nu pot să aibă bucurie negrăită și strălucită, ci doar un sentiment de smerenie pioasă, că vai încă-I pe cruce săracu, ce greu I-a fost. Pentru creștinii care încă nu au murit și ei împreună cu Hristos și nu au înviat și ei împreună cu EL, Hristos este încă mort atârnat pe lemnul crucii, fiindcă, chiar dacă sărbătoesc Paștele ei nu sărbătoresc Învierea LUI, în inima lor nu-L au ca Domn și Mântuitor și apoi de unde să aibă bucurie negrăită și strălucită? Îl cunosc, cred, Îl iubesc dar în felul lumii, așa cum Și-l imaginează. Ap. Pavel zice:

2 Corinteni5:16b.”. . și chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuși acum nu-L mai cunoaștem în felul acesta.”

Dacă Îl cunoști pe Hristos în felul lumii, crezi în El, Îl iubești așa cum ți-a fost zugrăvit să-L poți vedea cu ochii altor înaintași, mama, tata… , însă Hristos nu mai poate fi perceput așa, ci doar pe baza credinței adusă de El pe pământ, credința LUI, aceea care se capătă în momentul când L-ai primit ca Domn în inima ta și ai fost socotit drept, neprihănit prin credință. Această credință este a LUI și crești mereu în ea înnoindu-ți mintea cu Cuvântul LUI și ajungi să trăiești doar prin credință, fără să vrei să vezi, ca să crezi. Exemplu: Dacă EL zice că ești mântuit atunci când ai crezut, crezi pur și simplu, ca un copilaș și declari: ”eu sunt mântuit” iar când păcatul vine și te ispitește tu declari, pleacă,”eu sunt mântuit”, ca după un timp să fii biruitor asupra păcatului. Dacă Cuvântul Lui zice: ”în rănile Lui ai fost vindecat” tu crezi ce zice El și nu ce zice boala și simtomele, iar Cuvântul Lui are putere de iertare, vindecare, eliberare de demoni și. . toate ce nu vin de la El. Când ești biruitor asupra diavolului, păcatului și asupra ta însuți, doar atunci te vei bucura cu o bucurie negrăită și strălucită, care nu se schimbă după circumstanțe și împrejurări, ci este statornică, o bucurie negrăită și asta nu înseamnă că nu mai grăiești nimic cu gura, ci este extraordinară, nespus de mare, fără asemănare și strălucirea ei, se vede pe fața ta și-n viața ta și mai mult strălucirea asta face să strălucească lumina slavei cunoștinței lui Dumnezeu, pe fața lui Isus Hristos. Asta nu vine decât numai prin credință, nu prin vedere. Dacă trăiești prin vedere, Îl iubești prin vedere, crezi ce vezi, ceea ce aduci pe fața lui Isus Hristos, este întunecime și nu strălucirea slavei lui Dumnezeu și totuși El așteaptă, să-L primești prin credință nu prin vedere într-o zi, ca să poți să primești ca sfârșit al credinței mântuirea sufletului, cu care suntem aici mereu într-o bătălie, ca duhul și sufletul și trupul nostru să fie atunci la venirea LUI, găsite întregi. Așa dorește Tatăl nostru. Mulțumesc Doamne, în Numele Domnului Isus!