Credinta duce la fapte

Iacov 2:14 "Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?"

Credinta adevarata, care mantuieste, este intotdeauna insotita de fapte.

Nu poti sa ai credinta fara fapte, deoarece aceasta ar fi moarta.

La fel cum si faptele bune, fara o credinta sanatoasa, sunt asemeni unui magar orb. Se chinuie si totusi nu ajunge niciunde.

Faptele tale dezvaluie ce fel de credinta ai. Dupa fructul pomului iti dai seama cu ce pom ai de a face. Un mar nu va face mere pentru a deveni mar, ci face mere pentru ca este mar. Aceasta este in firea lui- roadele venind de la sine. La fel si un crestin adevarat nu face faptele credintei pentru a fii mantuit, ci pentru ca este. Faptele sunt un effect secundar al credintei.

Nu suntem mantuiti din cauza faptelor noastre, dar credinta noastra creeaza fapte.

La fel ca si cum un Da Vinci nu a pictat  Mona Lisa doar pentru a dovedi ca stie picta, sau sa fie numit pictor. El a pictat pentru ca era un pictor. Daca acest pictor renumit ar afirma ca e pictor, dar nu ar avea tablouri, nimeni nu l-ar crede. Un pom daca nu face mere, nu e mar.

Imaginati-va ca credinta ar fi o arma, iar faptele, gloantele. In lupta nu ai avea nici o sansa daca ai sta doar cu arma in mana, aceasta neavand nici o munitie. Nici daca ai avea gloante in buzunar. Dar cand acestea sunt folosite inpreuna, devine o arma periculoasa si eficienta. Tot asa sunt faptele cand sunt declansate de credinta noastra inradacinata in Christos.

Daca credinta noastra nu ne indeamna la fapte bune, ar trebui sa ne dea de gandit, ce fel de credinta avem.

Iac. 2:20 Vrei dar sa intelegi, om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica?