Craciun 1999

"Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei...de aceea va uraste lumea. Daca M-au prigonit pe Mine si pe voi va va prigoni; daca au pazit Cuvantul Meu si pe al vostru il va pazi" (Ioan 15:19-20).

Am obisnuit in ultimii 4 ani, de Craciun sa dau colegilor de la lucru, nu numai o felicitare ci si un scurt mesaj de Craciun, incercand prin aceasta sa le reamintesc adevarata insemnatate a nasterii Mantuitorului nostru. In ultimii ani am observat ca este tendinta aceasta, ca sa se sarbatoreasca mai mult sarbatoarea decat Cel sarbatorit.

Am fost surprinsa anul acesta (2000), ca una din aceste felicitari sa ajunga inapoi la mine. Fusese adresata unei colege evreice, care este foarte pasionata de caini de rasa. La pranzul dat de companie angajatilor ei cu ocazia Craciunului, ea nu a venit pentru ca a trebuit sa mearga acasa pentru ca unul din cainii ei era bolnav. Mesajul continea o remarca ca oamenii platesc mai multa atentie cainilor lor decat sufletelor lor. Mesajul a ofensat-o si sub el era scris: "Sunt ofensata de ceea ce mi-ai scris. Tu stii ce sa faci cu aceasta? De ce crezi tu ca Dumnezeu a salvat mai multe animale la potop decat oameni? Pentru ca, raspunde tot ea, animalele nu incearca sa schimbe pe oameni ca si acele persoane pe care eu le cunosc", facand aluzie, bineinteles la mine.

Desi s-au facut multe schimbari de mobilier in anul acela in fabrica, totusi aceasta felicitare nu s-a pierdut. Ea nu a avut curajul sa mi-o dea personal, ci altcineva mi-a adus-o. Ce invatam de aici? Oamenii iubesc ce le place si vor sa fie lasati in pace. Datoria noastra este sa le spunem adevarul, iar ceea ce vor face ei dupa aceasta, este alegerea si responsabilitatea lor. Cu aceasta colega am vorbit de mai multe ori despre Cuvantul lui Dumnezeu. Suntem inca prietene, desi ea nu vrea sa devina prietena cu Isus. Dumnezeu o iubeste si de aceea ne-a pus impreuna. Noi trebuie sa marturisim Cuvantul lui Dumnezeu, chiar daca unii nu vor sa-l auda si nu-L pazesc atunci cand il stiu. Aceasta nu ar trebui sa ne ia prin surprindere. Domnul Isus a spus 2000 de ani in urma, ca lumea iubeste ce este al ei. Nici pe Domnul Isus nu L-au primit inca de la venirea Lui in lume. A trebuit sa se nasca intr-un staul, sa traiasca o viata modesta si desi nu a facut decat bine, cei pentru care venise, L-au dat la moarte, sa fie rastignit.

Propovaduirea noastra le va sluji de marturie si in ziua judecatii nu se pot dezvinovati si sa spuna ca nu au auzit sau nu li s-a spus niciodata despre Isus. Dumnezeu da oricarei fapturi sansa sa auda macar odata despre El. Dar nu putem avea decat una din doua atitudini fata de Isus: Ori il primim si vom fi fericiti pentru totdeauna, ori putem sa il respingem si sa fim pierduti si nenorociti pentru totdeauna. Alege azi cui vrei sa slujesti. De alegerea pe care o faci azi depinde vesnicia ta dupa moarte.

Isus acum sta-n fata ta, il condamni sau ii esti supus?
Vrei pedeapsa ori gloria, ce faci azi cu Isus?
Ce ai facut,tu, cu Isus? Sa-L primesti ai fi putut
Tatal te va-ntreba in ceruri sus: "Cu-al Meu Fiu ce-ai facut?"

Geaba-ncerci sa il ocolesti si de El sa te tii ascuns.
Urmarit de-o-ntrebare esti: "Ce faci azi cu Isus?"
El sa-ti fie Mantuitor, in viata ocrotitor
El fie Domnul, iar tu supus, asta fa cu Isus!


Doamne, Tata ajuta-ma sa, fac alegerea cea mai buna, si aceasta sa fie sa Te iubesc pe Tine, Amin.