Copiii – cadouri unice

De fiecare dată când se naște un copil am putea să îl privim ca pe un cadou cu fundiță, cutiuță și tot ce îi conferă acestuia mister și ne face nerăbdători. Câte speranțe nu ne punem într-un cadou? Ne întrebăm cum o fi, ce o fi, ne dorim să fie într-un fel sau altul și nu de puține ori suntem dezamăgiți... Chiar și așa, mulțumim pentru cadou și nu lăsăm să se vadă dezamăgirea.

Oare cum ar trebui să ne raportăm față de copiii pe care-i considerăm binecuvântări cerești primite de la Dumnezeu, Atotștiutorul, Tatăl nostru? Ar trebui să ne punem întrebarea cum să facem să punem în valoare calitățile copiilor, pe de-o parte, și să venim în întâmpinarea nevoilor lor, pe de altă parte.

Putem privi copiii ca modul lui Dumnezeu de a ne aduce noi provocări, cu fiecare naștere. Fiecare copil este unic, cu potențial egal de a ajunge martir sau călău. Prin unicitatea copiilor, Dumnezeu vrea să ne determine să ne dăm tot interesul pentru a face din familia noastră un colț de rai în care să îi integrăm prin educarea lor, prin adaptarea noastră la unicitatea lor și prin adaptarea constantă a bagajului de preconcepții la noutățile pregătite de Dumnezeu prin ei. Ca o paranteză, același lucru este valabil și pentru noii adolescenți ajunși în familia bisericii.

Trebuie să ne înțelegem copiii și să fim convinși că iubirea, educația creștină și exemplul de părinte este suficient ca ei să Îl caute pe Dumnezeu, iar El să se lase găsit. Dar să nu uităm că unicitatea lor va fi promotorul diversității în lume prin meseriile pe care și le vor alege, prin slujbele spirituale pe care le vor face, prin instrumentele folosite pentru lauda lui Dumnezeu și altele.

Ne-am dori să primim de la Dumnezeu copii de-ale noastre, în educarea cărora să nu depunem prea mult efort, uitând că, în înțelepciunea Lui, Dumnezeu știe cât de monotonă ar fi fost lumea în astfel de condiții. Să ne punem, deci, toată încrederea în Creatorul nostru, în Cel care ne-a zămislit din țărână, fiind pe deplin convinși că din momentul în care a hotărît să ne onoreze cu responsabilitatea unui copil, a și știut ce copil să ne trimită și acum noi trebuie doar să ne îndeplinim rolul la care am fost chemați.