Cine ne poate despărţi?

…Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!
Rut 1.17

Principele finlandez Vasa a fost acuzat de înaltă trădare şi condamnat la închisoare pe viaţă. Soţia sa, Ecaterina, l-a rugat pe regele suedez Heinrich să i se permită să împartă cu soţul ei perioada de detenţie. Regele se îngrozi de cele auzite şi întrebă:

– Ştiţi că soţul dumneavoastră nu va mai putea vedea niciodată lumina zilei?

– Ştiu, maiestate!

– Ştiţi, de asemenea, că nu mai este tratat ca principe, ci ca trădător?

– Da, ştiu! Dar indiferent dacă este liber sau închis, vinovat sau nevinovat, el rămâne totuşi soţul meu.

– Dar după toate cele întâmplate nu vă mai leagă nimic de el. Acum sunteţi liberă.

Ecaterina îşi scoase verigheta şi o arătă regelui, spunându-i: „Citiţi, maiestate!“ Pe verighetă erau scrise următoarele cuvinte: „numai moartea ne poate despărţi“. Şi Ecaterina merse cu soţul ei la închisoare împărtăşind cu el 17 ani de grea suferinţă şi lipsă, până când regele a murit şi soţul ei a fost eliberat. Fără multe vorbe, Ecaterina a împlinit cuvintele Scripturii: „încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu.“