Cînd se miră Hristos?

   „Doamne„, a răspuns sutașul, „...zi numai un cuvînt, și robul meu va fi tămăduit...” Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat. (Mate 8:8,10)

   În evaghelii se precizează numai de două ori că Domnul Hristos S-a mirat: în ocazia în care l-a vindecat pe robul sutașului (Matei 8:5-10) și în ocazia în ocazia în care a văzut necredința locuitorilor Nazaretului (Marcu 6:4,6).

   Cazul sutașului roman este interesnt. Deși nu aparținea poporului iudeu și deși probabil că nu avea o educație religioasă, el a dat dovadă de o credință neîntîlnită în Israel. În cel de-al doilea caz, observăm că locuitorii Nazaretului nu au reușit niciodată să treacă peste faptul că Isus crescuse în mijlocul lor. Ei nu au fost mișcați de ceea ce au văzut la El în cei treizeci de anide cînd Îl cunoșteau, așa cum nu au fost impresionați nici de viața Sa nepătată sau de dragostea și de ascultarea Sa. Motivul a fost lipsa discernămîntului spiritualnecesat pentru a-L recunoaște ca fiind Mesia, Fiul lui Dumnezeu. „A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit (Ioan 1:11).

   Biblia nu afirmă nicăieri că Domnul Hristos S-ar fi mirat de minunile pe care le făcea. Cînd l-a vindecat pe orbul din naștere, cînd l-a înviat pe Lazăr, a lăsat să se înțeleagă că era cît se poate de normal să te aștepți la astfel de lucruri. Noi ne mirăm cînd vedem vindecări miraculoase și refaceri ale sănătății trupești. Impactul acestor manifestări exterioare este de regulă mai mare decît cel creat de restaurarea spirituală a minții bolnave și a sufletului păcătos. Oamenii se arată cu mult mai impresionați de astfel de miracole. Însă Domnul nostru Se mira de lipsa de credință a oamenilor.

   Lucrurile de care ne mirăm arată ce fel de oameni suntem. Ce anume ne impresionează cu adevărat? Ce anume ne captează atenția și interesul? De regulă, ceea ce ne uluiește sunt tragediile vieții. „De ce nu intervine Dumnezeu?” ne întrebăm. Totuși marea noastră nevoie este minunea renașterii și a tranformării spirituale. Marea noastă grijă nu este pierderea proprietății, a sănătății, a banilor sau a poziției. Deasupra tuturor acestora se află obținerea puterii spirituale necesare pentru înfruntarea oricărei încercări și a oricărei crize.

   Hristos Se miră atunci cînd noi suntem gata să dăm dovadă de credință, deoarece credința înseamnă foarte mult pentru mîntuirea noastră și pentru existența noastră cotidiană.