Chemare la suferinta

          Ma uit astazi la intreaga scena religioasa si tot ceea ce vad sunt investii si lucrari ale oamenilor si ale carnii. Fara putere si nu are nici un impact asupra lumii. Si vad mai mult, lumea venind in Biserica si avand impact asupra ei decat Biserica avand impact in lume. Vad muzica avand mai multa importanta decat Biserica. Vad spectacolul mutandu-se in Biserica, obsesia, amuzamentul, in Biserica si ura sau indiferenta la mustrare si corectare. Nimeni nu mai vrea sa auda de asta. Ce s-a intamplat cu suferinta, cu durerea in Biserica? Ce s-a intamplat cu suferinta in slujire? E un cuvant pe care nu-l mai auzi in aceste vremuri de toleranta. Nu-l auzi... Suferinta inseamna durere si epuizare, o emotie asa tulburatoare incat devine dureroasa. O adanca durere interioara din cauza felului in care esti tu sau cei din jurul tau. Suferinta… durere adanca, amaraciune, suferinta din inima lui Dumnezeu. Am tinut de retorica noastra religioasa despre trezire, dar am devenit asa pasivi.

       Adevarata pasiune este nascuta din suferinta. Adevarata pasiune pentru Hristos vine dintr-un “botez” al suferintei. Cercetati Scripturile si veti gasi ca atunci cand Dumnezeu vrea sa restaureze o situatie ruinata, El impartaseste propria Lui durere, pentru ca vede ce se intampla Bisericii si poporului Sau si cauta un om al rugaciunii, il ia si il “boteaza” cu totul in suferinta. Gasiti asta in cartea Neemia. Ierualimul este in ruine. Cum se va ocupa Dumnezeu de asta? Cum va restaura Dumnezeu ruinele? Oameni buni, ascultati-ma… Neemia nu a fost un predicator, a fost un om de cariera. A fost un om al rugaciunii. Dumnezeu a gasit un om care nu a avut doar niste emotii nu doar o izbucnire a ingrijorarii pentru ca apoi s-o lase sa moara. El spune: Nu. “Am cazut jos si am plans, am plans si am postit. Apoi m-am rugat zi si noapte.” De ce alti oameni, de ce ceilalti oameni, nu au avut nici un raspuns? De ce Dumnezeu nu i-a folosit in restaurare? De ce nu au avut nici un cuvant de spus? Pentru ca nu era nici un semn al suferintei!! Nici o lacrima! Nici o rugaciune! Totul este o ruina! Conteaza asta pentru tine…? Conteaza pentru tine ca Ierusalimul spiritual al lui Hristos, Biserica este maritata cu lumea? Ca este o raceala ce cuprinde Biserica? Mai mult de atat… Conteaza pentru tina ca acest Ierusalim este in inimile noastre? Semnul ruinei, al disparitiei treptate a puterii spirituale si a pasiunii? Orbiti de indiferenta, caldicei? Orbiti de lucrurile “de umplutura” ce ne atrag subtil? Asta e ceea ce vrea diavolul sa faca. Asa incat sa nu va mai rugati, sa nu mai plangeti inaintea Domnului. Poti sa stai sa te uiti la televizor si familia ta sa mearga in iad. Lasa-ma sa te intreb… ceea ce am spus, te-a convins macar? Este o mare diferenta intre suferinta si ingrijorare. Grija este ceva ce incepe sa te intereseze. Gasesti interes intr-un proiect, o cauza sau o nevoie?...

        Daca nu este nascuta in suferinta, daca nu a fost nascuta din Duhul Sfant -unde, ce ai vazut, si ai auzit despre ruine ce te duc pe genunchi, intr-un “botez” al suferintei in care incepi sa te rogi si sa-L cauti pe Dumnezeu e totul in zadar… stiu, o, Doamne, stiu asta! Pana nu sunt in agonie, pana nu m-a durut si pana ce toate proiectele noastre, toate lucrarile noastre, tot ceea ce facem sunt un nimic... Unde sunt invatatorii de scoala duminicala care plangeau pentru copiii despre care stiau ca nu asculta si mergeau in iad? Vezi, o adevarata viata de rugaciune incepe intr-un loc al suferintei. Daca iti intorci inima spre rugaciune, Dumnezeu va veni si va impartasi Inima Sa cu tine. Inima ta va incepe sa planga: “O, Doamne, Numele Tau este luat in desert, Duhul Sfant este luat in ras. Dusmanul este afara incercand sa distruga marturia credinciosilor lui Dumnezeu si ceva trebuie facut”. Nu va fi nici o reinoire, nici o redesteptare, nici o trezire pana cand nu vom vrea sa Îl lasam pe Dumnezeu sa ne franga inca odata. Oameni buni, se face tarziu si este serios... Te rog, nu imi spune… nu imi spune ca esti ingrijorat cand tu petreci ore, in fata internetului sau televizorului. “Doamne, nu sunt cine am fost, nu sunt unde ar trebui sa fiu. Doamne, nu am inima Ta sau jugul Tau. Am vrut sa fie usor, am vrut sa fiu fericit., dar Doamne, adevarata fericire, vine prin suferinta”  - asa trebuie sa ne rugam. Nimic din ce e trupesc nu vă va da fericire. Nici casa, nici banii... nu este nimic fizic care sa iti aduca fericirea; doar, ce e facut de Duhul Sfant cand il asculti si iti conduce inima.

       Construieste ziduri in jurul familiei tale. Construieste ziduri in jurul inimii tale. Fa-te puternic si de ne-invins in fata inamicului. DOAMNE, asta este ceea ce VREM!