„Ce să facem cu chivotul...?” - 1Samuel 5:8

„Și au trimis și au adunat la ei pe toți domnitorii Filistenilor, și au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?” (1Samuel 5:8)

Chivotul lui Dumnezeu era o ladă dreptunghiulară de mărimea unei mese scunde, confecționată din lemn de salcâm și acoperită cu aur. Pe lateral era prevăzut cu o pereche de drugi care serveau la ridicarea și purtarea chivotului. Deasupra avea un capac, numit “capacul îndurării” pe care erau scluptați doi heruvimi orientați unul spre altul, având aripile ridicate.

Chivotul era numit „chivotul Dumnezeului lui Israel” pentru că Moise și evreii l-au construit la inițiativa lui Dumnezeu, după proiectul lui Dumnezeu, și simboliza prezența lui Dumnezeu în mijlocul evreilor, poporul ales. Înăuntru chivotului se aflau tablele Legii scrise de Dumnezeu, un bol cu mană, și toiagul lui Aaron. Inițial, deasupra capacului, între cei doi heruvimi se cobora slava lui Dumnezeu și acolo Moise auzea vocea Domnului.

Chivotul era cel mai sacru obiect de cult al poporului Israel. Pentru el a fost ridicat un cort special numit Cortul Întâlnirii, și doar familia Leviților aveau voie să-l mânuiască. Chivotul era imaginea sfințeniei, a puterii, și a prezenței lui Dumnezeu, și totodată vorbea despre chemarea unică a lui Israel între popoarele lumii.

S-a întâmplat ca în scurgerea vremii să aibă loc un conflict militar între Israel și Filisteni, un popor de origine greacă care ocupa zona sud-vestică a canaanului (Gaza de astăzi). În prima înfruntare filistenii ies victorioși. Atunci evreii recurg la un gest care sperau să le aducă victoria. Au luat chivotul de la Silo și l-au adus în tabăra de luptă. S-a întâmplat însă că Israel a fost din nou înfrânt, iar Chivotul a fost capturat de filisteni. Domnul a îngăduit această înfrângere pentru că dorea să pedepsească casa lui Eli, judecătorul lui Israel, care în slujirea lui păcătuise rău împotriva lui Dumnezeu. Păcatul aduce judecată mereu!

Ceeace părea pentru filisteni o mare captură, luarea Chivotului, s-a transformat într-o mare dramă. Este scris că: “După ce au pus mâna pe chivotul lui Dumnezeu, Filistenii l-au dus în casa lui Dagon (Zeul pește) și l-au șezat lângă Dagon” (1Samuel 5:2) Mai multe dimineți la rând l-au găsit filistenii pe zeul lor întins cu fața la pământ înaintea Chivotului Domnului. Nu poți pune pe Dumnezeul cel adevărat alături de idoli! Mai apoi, oriunde era dus chivotul, Mâna Domnului apăsa cu putere pe filisteni. Țara s-a umplut de soareci, iar oamenii de bube. O groază de moarte i-a cuprins pe toți.

Domnitorii Filistenilor s-au adunat întrebându-se: “Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel? ” Răspunsul a fost: “Trimiteți înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; să se întoarcă la locul lui, ... ” (1Samuel 5:8,11) Cu adevărat, Chivotul nu trebuia luat de la locul lui. Nu trebuia manipulat de oricine și oricum. Și, în nici un caz nu trebuia așezat între idoli.

Avem aici o lecție importantă! Chivotul Dumnezeului lui Israel a fost și rămâne o imagine a lui Dumnezeu în poporul Său. Heruvimii sunt o imagine a protecției. Capacul îndurării vorbește despre harul divin. Tablele Legii indică spre Cuvântul Scripturilor. Și comparațiile pot continua! ... Prin urmare, întrebările de mai sus sunt la fel de actuale:

-Ce să facem cu Dumnezeu?

-Ce faci Pilat cu Isus?

-Ce să facem cu Sfânta Scriptură? ...